ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 758 din 26
august 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul
L.C. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat
prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C.
pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 211
alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b), a
condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția
de la 21 martie 2002 la zi.
În baza art. 26 raportat la art 208
alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., au fost
condamnați inculpații: P.C.D. la 4 ani închisoare, iar S.F. la 5 ani
închisoare.
Cu privire la inculpatul P.C.D.,
tribunalul, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a
executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 250
din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Vaslui, urmând să execute 4 ani și 6 luni
închisoare. A fost menținută starea de arest și a acestui inculpat,
computându-se detenția de la 21 martie 2002 la zi.
În baza art. 116 C. pen., li s-a
interzis tuturor inculpaților accesul în municipiul București timp de 5 ani
după executarea pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată nu
se constituie parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Tribunalul a reținut că cei trei
inculpați (L.C., S.F. și P.C.D.), în noaptea de 20 martie 2002, au încercat să
sustragă bunuri din autoturismul marca Roman, aflat în folosința părții
vătămate O.I., autoturism parcat în stradă, în fața locuinței sale.
În momentul în care, partea vătămată
l-a observat în cabină pe inculpatul L., a încercat să-l imobilizeze, iar după
ce l-a prins de jachetă, inculpatul a scos un cuțit și l-a amenințat. În timp
ce partea vătămată l-a controlat pe inculpatul L. în buzunar, acesta a găsit o
șurubelniță care îi aparținea și care provenea din trusa de scule aflată în
cabina autocamionului. Inculpatul a reușit să se smulgă din imobilizare și a
fugit. Partea vătămată a arătat în plângerea sa, că l-a surprins pe inculpat
după ce se întorcea de la poliție unde reclamase sustragerea în aceeași noapte,
a mai multor bunuri aflate în camion: un radiocasetofon, o trusă de chei, o
lanternă, oglindă retrovizoare, pompă vacuum, bunuri în valoare de 3 milioane
lei. În urma percheziției efectuate de poliție în camera unde locuiesc cei trei
inculpați au fost găsite bunurile arătate în plângerea părții vătămate și au
fost restituite acestuia.
Inculpații au recunoscut sustragerea
bunurilor, autorul fiind L.C., iar ceilalți asigurând paza. Inculpatul L. nu a
recunoscut săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, dar declarația sa
este infirmată de partea vătămată și de ceilalți doi inculpați.
Prin decizia penală nr. 784/A din 3
decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca
nefondate, apelurile declarate de cei trei inculpați.
Curtea de apel a reținut ca fiind
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie,
săvârșită de inculpatul L.C., deoarece acesta pentru a-și asigura scăparea în
momentul în care a fost surprins de partea vătămată în cabina autocamionului,
l-a amenințat cu un cuțit reușind astfel să fugă. Referitor la pedepsele
aplicate, s-a reținut că instanța de fond le-a individualizat corect, având în
vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii, au
declarat recurs inculpații L.C. și P.C.D., ambii solicitând reducerea pedepsei,
iar L.C. solicitând și achitarea sa pentru infracțiunea de tentativă la
tâlhărie, susținând că el ar fi fost agresat de partea vătămată.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs,
formulat de inculpatul L.C., privind inexistența infracțiunii de tentativă la
tâlhărie, Curtea constată netemeinicia acestuia, întrucât din declarațiile
părții vătămate, ale celorlalți doi inculpați, precum și din declarația recurentului
inculpat L.C., a rezultat că pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a folosit
violența asupra părții vătămate, după ce a sustras o serie de bunuri aparținând
acesteia, reușind, astfel să fugă.
Or, potrivit art. 211 alin. (1) C.
pen., constituie infracțiune de tâlhărie, în speță reținându-se tentativă la
tâlhărie și furtul urmat de întrebuințarea de violențe pentru ca făptuitorul
să-și asigure scăparea. Cu probele menționate s-a făcut dovada folosirii
acestor violențe, pentru ca inculpatul L. să poată fugi, după ce a fost prins
de partea vătămată, astfel încât în mod corect s-au reținut ca fiind întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie (bunul
sustras în acel moment, o șurubelniță, fiind recuperat de O.I. de la inculpat).
Potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale
a codului, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de
pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că instanțele au
individualizat corect pedepsele aplicate celor doi recurenți inculpați, având
în vedere atât gradul de pericol social al faptelor (furt calificat, tâlhărie),
cât și persoana inculpaților (unul infractor recidivist, iar P.C.D. infractor
cu antecedente penale).
În consecință, recursurile vor fi
respinse ca nefondate.
Conform art. 88 C. pen., se va
deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestării preventive de la 21
martie 2001 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare
către stat, în sumă de câte 1.300.000 lei, din care câte 300.000 lei
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații L.C. și P.C.D. împotriva deciziei penale nr. 784/A din
3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpaților timpul arestării preventive de la 21 martie 2002 la 27 iunie 2003.
Obligă recurenții
inculpați să plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare
din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
27 iunie 2003.