ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 2 octombrie 2003, G.A., în contradictoriu cu Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului și Inspectoratul Școlar al municipiului

București, a solicitat a se da o hotărâre prin care să se constate refuzul

nejustificat al primului pârât, de a soluționa plângerea pe care a formulat-o

împotriva celui de-al doilea pârât și să se dispună anularea actului nr. 12574

din 29 august 2003, emis de inspectorat, întrucât i-a produs o vătămare a

dreptului legitim de a i se evalua performanțele la învățătură în mod corect.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin plângerea înregistrată sub nr. 12081 din 30 iulie 2003, la Inspectoratul Școlar al municipiului București, a sesizat modul necorespunzător în care i-au

fost evaluate cunoștințele de limba engleză, nota 2 (la oral) și nota 3 (la

teză), de către profesoara Ș.D., pentru o așa zisă faptă de indisciplină (a râs

în timpul orei).

Inspectoratul școlar nu a respectat

procedura prevăzută de art. 115 și 119 din Legea nr. 128/1997 [numirea unei

comisii, cercetarea faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză, etc.],

fapt ce a determinat întocmirea actului nr. 12574 din 29 august 2003.

A sesizat Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului, despre neregulile săvârșite de inspectorat, însă

acesta a refuzat nejustificat soluționarea plângerii.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 1937 din 19 noiembrie 2003, a

declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a.

S-a reținut că Inspectoratul Școlar

al municipiului București este o instituție publică de nivel local, astfel că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.,

actul a cărui anulare se solicită și care formează obiectul acțiunii, fiind

adresa Inspectoratului Școlar al municipiului București nr. 12574 din 29 august

2003.

S-a precizat că nu se poate reține

competența după materie a Curții de apel față de plângerea adresată Ministerului

Educației, Cercetării și Tineretului, la 29 august 2003, pentru că aceasta

privea nesoluționarea de către Inspectoratul Școlar al municipiului București,

în termen de 30 zile, a sesizării nr. 12081 din 30 iulie 2003, sesizare care a

fost soluționată.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, casarea și trimiterea cauzei, spre

soluționare, curții de apel.

S-a arătat că refuzul autorității

administrative – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului de a rezolva

cererea, constituie temei pentru chemarea acestuia în justiție și că fiind

organ central, competența de soluționare a cauzei revine Curții de apel.

Recursul grațios ierarhic nu vizează

numai lipsa răspunsului din partea autorității administrative ierarhic

inferioare, ci și anularea actului administrativ, în măsura în care acesta

constituie o rezolvare greșită a cererii, astfel că Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului avea competența și obligația să răspundă solicitării

reclamantului și chiar să cenzureze actul Inspectoratului Școlar al municipiului

București și în fine, că însăși tăcerea autorității ierarhic superioare are

caracterul unei vătămări a drepturilor recunoscute de lege, în sensul art. 1

din Legea nr. 29/1990.

Recursul este fondat.

Cadrul în care se desfășoară

procesul este fixat de reclamant care, prin cererea de chemare în judecată,

indică, între altele, și persoana (persoanele), împotriva căreia (cărora) se

îndreaptă pretențiile sale, respectiv pârâtul (pârâții).

Pentru a fi parte în procesul civil,

pârâtul (pârâții), ca, de altfel și reclamantul trebuie să îndeplinească mai

multe condiții, între care și aceea de a avea capacitate procesuală.

În speță, reclamantul-recurent a

înțeles să se judece cu doi pârâți - Inspectoratul Școlar al municipiului

București și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

Primul dintre pârât este o

instituție publică de interes local, în timp ce, cel de-al doilea este o

instituție centrală.

În condițiile în care acțiunea este

întemeiată pe Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența

de soluționare, în favoarea curții de apel.

Instanța de fond pentru a-și

justifica măsura de declinare a competenței în favoarea tribunalului și deci,

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., deși nu

spune explicit, consideră că Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nu

are calitate procesuală pasivă și că primul capăt de acțiune a rămas fără

obiect.

Procedeul folosit de instanță nu

este legal, pentru că s-a ajuns la situația când o instanță care se consideră

necompetentă material, reține că o parte nu are calitate procesuală pasivă, iar

un capăt de cerere a rămas fără obiect, deci, face judecată ca o instanță care

are deja competență.

De altfel, greșit s-a reținut lipsa

de calitate procesuală a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului,

știind că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între

titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.

Recursul grațios ierarhic nu vizează

numai lipsa răspunsului din partea autorității administrative ierarhic

inferioare, ci și anularea actului administrativ, în măsura în care acesta

conține o rezolvare greșită a cererii.

Recursul ierarhic a fost definit, de

altfel, în doctrină, plângerea adresată de un particular, autorității

administrative superioare, prin care solicită să anuleze actul emis de

autoritatea inferioară subordonată care îi vatămă drepturile sau interesele,

ori s-o determine pe aceasta să-și modifice actul sau să îndeplinească o

anumită prestație.

În consecință, recursul fiind fondat,

urmează a fi admis în temeiul art. 312 și 313 C. proc. civ. și a se casa hotărârea atacată, cu trimitere spre soluționare pe fond, la aceeași instanță, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.A.,

împotriva deciziei civile nr. 1937 din 19 noiembrie 2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și trimite

cauza aceleiași instanțe, spre soluționare pe fond.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2004.