ÎCCJ, decizie (scj.ro #85558)

Revizuire.

Recurs. Sensul dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. Inadmisibilitatea

recursului

Index

alfabetic

: Recurs

Revizuire

Hotărâre irevocabilă

C.

proc. civ.,

art. 328 alin. (1) și (2)

Dat fiind faptul că decizia a cărei revizuire s-a cerut era irevocabilă, ea

nu mai era supusă niciunei căi de atac.

În cauză, nu este aplicabil art. 328 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că

„dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este

recursul”, deoarece prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a

urmărit înlăturarea căii de atac a apelului în eventualitatea în care hotărârea

revizuită era susceptibilă de a fi atacată și pe această cale.

I.C.C.J.,

Completul de 9 judecători,

decizia

nr. 322 din 15 noiembrie 2004

Prin acțiunea formulată la data de 4 februarie 2002, reclamantul C.A., tatăl

minorei C.E., a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului și pe ministrul E.A., solicitând sancționarea refuzului

nejustificat al celor doi pârâți de a anula măsurile disciplinar-administrative

luate față de fiica sa, a refuzului de a răspunde reclamațiilor formulate,

precum și anularea măsurilor luate față de eleva respectivă în anul școlar

2001-2002, cu încadrarea acesteia în clasa a VIII-a și daune materiale și

morale în sumă de 100.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, s-a învederat că, în semestrul II al anului școlar

2000-2001, fiicei reclamantului, elevă în clasa a VII-a la Școala nr.135 din

sectorul 5 București, i s-au înscris în mod abuziv mai multe note de 2

și

4, ca urmare a unei evaluări arbitrare, cu scopul vădit de a atrage pierderea

anului școlar.

S-a relevat, totodată că deși reclamantul a făcut mai multe demersuri și

sesizări, nu s-a dispus să fie efectuate verificări și nici anchete

administrative.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.349 din 3 aprilie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu

motivarea că Ministerul Educației și Cercetării a dispus efectuarea unei

verificări care nu a confirmat susținerile reclamantului.

Împotriva sentinței, reclamantul a declarat recurs, susținând că aprecierile

instanței sunt nelegale, deoarece nu s-a dispus efectuarea unei anchete asupra

profesorilor care au evaluat și notat cunoștințele elevei.

Recursul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.3856 din 11 decembrie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ,

motivându-se că prima instanță a reținut corect că Ministerul Educației și

Cercetării a dat curs cererii reclamantului și i-a comunicat cele constatate,

iar aprecierea cunoștințelor elevei excede  competenței instanței, care nu

se poate substitui personalului didactic.

La data de 16 decembrie 2002, reclamantul C.A. a formulat cerere de revizuire,

invocând prevederile art.322 pct.2 și 5 C. proc. civ. A susținut, în acest sens,

că instanța supremă nu s-a pronunțat asupra refuzului nejustificat al

Ministerului Educației și Cercetării de a soluționa cererea de reevaluare a

notelor elevei și, implicit, a celei de revocare a măsurii

disciplinar-administrative, precum și nici asupra refuzului nejustificat al

aceluiași minister de a răspunde reclamației.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin

decizia nr.1285 din 30 martie 2004, a respins cererea de revizuire.

S-a motivat că examinarea cererii de revizuire nu poate fi făcută

decât

prin prisma prevederilor art. 322 pct.2 teza II C. proc. civ., iar nu și sub

aspectul dispozițiilor art.322 pct.5 din același cod, care se referă la

descoperirea de înscrisuri doveditoare noi, ceea ce revizuentul nu a pretins și

nici nu a probat.

Apreciindu-se că atât instanța de recurs, cât și instanța de fond au analizat

toate motivele invocate și cererile petiționarului, pronunțându-se asupra lor,

s-a subliniat că împrejurarea că reclamantul nu este mulțumit de rezultatul

verificărilor dispuse de autoritatea publică nu poate fi asimilată unui refuz

nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevederilor art.1 din Legea

nr.29/1990 și nici nu constituie o nepronunțare a instanței asupra cererii. Cu

privire la cererea de reevaluare a notelor elevei, s-a apreciat că prin ambele

hotărâri s-a reținut legal că instanța de judecată nu poate cenzura modul de

evaluare a cunoștințelor elevilor, notarea acestora revenind în competența

exclusivă a cadrelor didactice de specialitate.

Revizuentul C.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, în conformitate cu dispozițiile art.328 alin. (1) C. proc. civ.,

„hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită”.

Or, decizia nr.3856 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

de contencios administrativ, a cărei revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă, nu

mai era supusă nici unei căi de atac.

Este adevărat că prin art.328 alin. (2) C. proc.civ. se prevede că „dacă

revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul”.

Dar, această dispoziție nu este aplicabilă în cauză nu numai pentru că, prin

cererea formulată, nu s-a indicat cazul de revizuire prevăzut la art.322 pct.7

C. proc. civ., care se referă la hotărâri definitive potrivnice, ci și datorită

interpretării ce se impune a fi dată prevederii de la art.328 alin. (2) din

același cod.

Dispoziției din textul menționat, potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut

pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul” nu i se poate da altă

semnificație decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a

recursului, s-a urmărit înlăturarea căii de atac a apelului în eventualitatea

în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a fi atacată și pe această

cale.

Ca urmare, prin alineatul 2 al art.328 C. proc. civ. nu se derogă de la primul

alineat al acestui articol, care pretinde ca, pentru exercitarea recursului

împotriva hotărârii date în revizuire să fie îndeplinită condiția ca însăși

hotărârea revizuită să fie supusă unei astfel de căi de atac, întrucât cererea

de revizuire, fiind un litigiu fără existență proprie, nu poate fi susceptibilă

de alte grade de jurisdicție decât acelea existente pentru cererea principală.

Așa fiind, se constată că decizia nr.1285 din 30 martie 2004, prin care Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ s-a pronunțat

asupra cererii de revizuire formulate de reclamant nu este supusă recursului

pentru că nici decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu era atacabilă pe o

asemenea cale.

În consecință, recursul a fost respins ca inadmisibil.