ÎCCJ, decizie (scj.ro #85558)

Revizuire. Recurs. Sensul dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. Inadmisibilitatea recursului Index alfabetic : Recurs Revizuire Hotărâre irevocabilă C. proc. civ., art. 328 alin. (1) și (2) Dat fiind faptul că decizia a cărei revizuire s-a cerut era irevocabilă, ea nu mai era supusă niciunei căi de atac. În cauză, nu este aplicabil art. 328 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”, deoarece prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a urmărit înlăturarea căii de atac a apelului în eventualitatea în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a fi atacată și pe această cale.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 322 din 15 noiembrie 2004 Prin acțiunea formulată la data de 4 februarie 2002, reclamantul C.A., tatăl minorei C.E., a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și pe ministrul E.A., solicitând sancționarea refuzului nejustificat al celor doi pârâți de a anula măsurile disciplinar-administrative luate față de fiica sa, a refuzului de a răspunde reclamațiilor formulate, precum și anularea măsurilor luate față de eleva respectivă în anul școlar 2001-2002, cu încadrarea acesteia în clasa a VIII-a și daune materiale și morale în sumă de 100.000.000 lei. În motivarea acțiunii, s-a învederat că, în semestrul II al anului școlar 2000-2001, fiicei reclamantului, elevă în clasa a VII-a la Școala nr.135 din sectorul 5 București, i s-au înscris în mod abuziv mai multe note de 2 și 4, ca urmare a unei evaluări arbitrare, cu scopul vădit de a atrage pierderea anului școlar.

S-a relevat, totodată că deși reclamantul a făcut mai multe demersuri și sesizări, nu s-a dispus să fie efectuate verificări și nici anchete administrative. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.349 din 3 aprilie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că Ministerul Educației și Cercetării a dispus efectuarea unei verificări care nu a confirmat susținerile reclamantului. Împotriva sentinței, reclamantul a declarat recurs, susținând că aprecierile instanței sunt nelegale, deoarece nu s-a dispus efectuarea unei anchete asupra profesorilor care au evaluat și notat cunoștințele elevei.

Recursul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.3856 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, motivându-se că prima instanță a reținut corect că Ministerul Educației și Cercetării a dat curs cererii reclamantului și i-a comunicat cele constatate, iar aprecierea cunoștințelor elevei excede competenței instanței, care nu se poate substitui personalului didactic. La data de 16 decembrie 2002, reclamantul C.A. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art.322 pct.2 și 5 C. proc. civ. A susținut, în acest sens, că instanța supremă nu s-a pronunțat asupra refuzului nejustificat al Ministerului Educației și Cercetării de a soluționa cererea de reevaluare a notelor elevei și, implicit, a celei de revocare a măsurii disciplinar-administrative, precum și nici asupra refuzului nejustificat al aceluiași minister de a răspunde reclamației.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr.1285 din 30 martie 2004, a respins cererea de revizuire. S-a motivat că examinarea cererii de revizuire nu poate fi făcută decât prin prisma prevederilor art. 322 pct.2 teza II C. proc. civ., iar nu și sub aspectul dispozițiilor art.322 pct.5 din același cod, care se referă la descoperirea de înscrisuri doveditoare noi, ceea ce revizuentul nu a pretins și nici nu a probat. Apreciindu-se că atât instanța de recurs, cât și instanța de fond au analizat toate motivele invocate și cererile petiționarului, pronunțându-se asupra lor, s-a subliniat că împrejurarea că reclamantul nu este mulțumit de rezultatul verificărilor dispuse de autoritatea publică nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 și nici nu constituie o nepronunțare a instanței asupra cererii.

Cu privire la cererea de reevaluare a notelor elevei, s-a apreciat că prin ambele hotărâri s-a reținut legal că instanța de judecată nu poate cenzura modul de evaluare a cunoștințelor elevilor, notarea acestora revenind în competența exclusivă a cadrelor didactice de specialitate. Revizuentul C.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii. Recursul nu este admisibil. În adevăr, în conformitate cu dispozițiile art.328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Or, decizia nr.3856 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a cărei revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă, nu mai era supusă nici unei căi de atac.

Este adevărat că prin art.328 alin. (2) C. proc.civ. se prevede că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul”. Dar, această dispoziție nu este aplicabilă în cauză nu numai pentru că, prin cererea formulată, nu s-a indicat cazul de revizuire prevăzut la art.322 pct.7 C. proc. civ., care se referă la hotărâri definitive potrivnice, ci și datorită interpretării ce se impune a fi dată prevederii de la art.328 alin. (2) din același cod. Dispoziției din textul menționat, potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul” nu i se poate da altă semnificație decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a urmărit înlăturarea căii de atac a apelului în eventualitatea în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a fi atacată și pe această cale.

Ca urmare, prin alineatul 2 al art.328 C. proc. civ. nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, care pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie supusă unei astfel de căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existență proprie, nu poate fi susceptibilă de alte grade de jurisdicție decât acelea existente pentru cererea principală. Așa fiind, se constată că decizia nr.1285 din 30 martie 2004, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ s-a pronunțat asupra cererii de revizuire formulate de reclamant nu este supusă recursului pentru că nici decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu era atacabilă pe o asemenea cale.

În consecință, recursul a fost respins ca inadmisibil.