ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1696/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 3 din 15

februarie 2001, Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de

Conturi a județului Giurgiu a solicitat Colegiului jurisdicțional Giurgiu,

stabilirea răspunderii juridice, pentru un prejudiciu de 69.304.589 lei, la

care se mai adaugă 15.100.832 lei, penalități de întârziere aferente, constatat

în urma verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat în

anul 2000, la Centrul bugetar T.V. Giurgiu.

S-a reținut, în ceea ce privește

capitolul angajări personal, că la Școala generală nr. 3 Giurgiu a fost

angajată secretar I, A.P., deși conform statului de funcții aprobat pentru anul

1999 - 2000, era prevăzută funcția de secretar III, fiindu-i achitate în plus,

plăți salariale de 3.461.851 lei.

Prin sentința nr. 34 din 10 iunie

2002, în legătură cu această sesizare și cu încasarea fără drept a sumei în

plus, de 3.461.851 lei, de către A.P., Colegiul jurisdicțional Giurgiu a

constatat existența autorității de lucru judecat, conform sentinței nr. 4083

din 9 august 2001, pronunțată de Judecătoria Giurgiu și deciziei civile nr. 520

din 23 octombrie 2001 a Tribunalului Giurgiu, diferența de sumă fiind

constatată ca achitată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs jurisdicțional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi

Giurgiu, arătând că instanța de conturi nu s-a pronunțat în legătură cu un

prejudiciu de 5.302.744 lei și dobânzile aferente, de 1.431.439 lei, după cum

greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat, în ce o privește pe A.P.,

pentru suma de 3.461.744 lei, drepturi salariale primite necuvenit.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 578 din 29 octombrie 2002, a admis recursul și a

modificat sentința, în sensul că a respins ca inadmisibilă, cererea de obligare

a Centrului Financiar T.V. Giurgiu, la 6.734.243 lei, ca fiind rămase fără

obiect, cererile de obligare solidară a intimaților-pârâți V.V. și S.P., pentru

sumele de 24.987.846 lei și 62.385.411 lei, a înlăturat constatarea, ca fiind

autoritate de lucru judecat, pentru suma de 3.461.851 lei. În consecință, a

obligat în solidar, la plata acestei sume, către Centrul Financiar T.V. Giurgiu,

pe intimații-pârâți V.V., V.M., S.P., A.P., A.F. și P.M., la care a adăugat

dobânda de 23,8% pe an, calculată în raport cu paguba efectivă, de la data

plăților nelegale și până la achitarea integrală a prejudiciului, ca și suma de

1.431.499 lei, foloase nerealizate.

Au fost obligați intimații-pârâți,

și la câte 100.000 lei, cheltuieli judiciare statului.

Înlăturând excepția autorității

lucrului judecat, secția jurisdicțională a motivat că prin hotărârile invocate

nu s-a soluționat fondul litigiului, ci au fost avute în vedere, vicii de formă

ale actului emis pentru recuperarea prejudiciului, iar pe de altă parte, în

cadrul procesului din fața colegiului jurisdicțional s-a pus în discuție,

răspunderea civilă delictuală.

Împotriva deciziei nr. 578 din 29

octombrie 2002 a declarat recurs, A.P., care a criticat soluția, ca nelegală și

netemeinică, referitor la înlăturarea excepției autorității lucrului judecat,

solicitând ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să fie casată decizia, numai în

ceea ce privește pct. c din dispozitiv, care se referă la suma de 3.461.851 lei,

dobânda de 23,8% pe an și la foloase nerealizate.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 775 din 25 februarie 2003, a

respins recursul declarat, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ,

condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., respectiv identitate de obiect,

cauză și părți între cele două decizii.

Această decizie a fost atacată cu

revizuire, în condițiile dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 și art. 325 C.

proc. civ., de A.P., care a solicitat instanței, schimbarea în tot, a hotărârii

atacate, arătând că după doi ani și jumătate a găsit în arhiva școlii, statul

de funcții aprobat de către școală și Inspectoratul Școlar Giurgiu, prin care

era încadrată secretar I.

Cererea de revizuire formulată, este

inadmisibilă, urmând să fie respinsă în consecință, pentru următoarele

considerente:

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul.

Rezultă că trebuie să fie vorba de o

hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției, ce a fost dedusă judecății.

În ceea ce privește hotărârile

instanțelor de recurs, au acest caracter, deciziile date ca urmare a rejudecării

fondului, după casarea cu trimitere, deoarece pot fi administrate probe noi și

pot fi reapreciate probele administrate de instanțele de fond.

Or, în cauză, prin decizia atacată a

fost respins ca nefondat, recursul declarat de A.P., împotriva deciziei nr. 578

din 29 octombrie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României.

Astfel, că, hotărârea supusă

controlului judiciar, prin calea de atac a revizuirii, nu face parte dintre

hotărârile enumerate în art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere considerentele mai

sus enunțate, se va respinge cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.P. împotriva deciziei nr. 775 din 25 februarie 2003, pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, ca

inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 aprilie 2004.