ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4603/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 405 din 11 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. h), cu referire la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 13 din același cod. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la 5.396.270 lei despăgubiri civile către partea civilă Direcția de Telecomunicații Galați. S-a reținut că, în perioada februarie – aprilie 2000, pe timp de noapte, împreună cu fratele său B.E.(decedat), inculpatul a sustras un număr de 15 stâlpi din lemn și sârmă de cupru a instalației telefonice, pe o distanță de 7000 m. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 27/ A din 21 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul, prin care inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei. Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul a susținut că în raport de gradul de pericol social al faptei se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., cu referire la art. 18 1 C. pen. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ. Recursul inculpatului este nefondat. Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a sustras în mod repetat, pe timp de noapte și împreună cu o altă persoană stâlpi din lemn și cablu din cupru, pe distanță de 7000 m, producând Direcției de Telecomunicații Galați, la nivelul anului 2000, un prejudiciul de peste 5 milioane lei, deloc neglijabil atât ca valoare cât și ca utilitate pentru abonații la telefonia fixă. Mai mult, inculpatul a săvârșit această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, în raport de pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 813/1995 a Judecătoriei Tecuci, din fișa sa de cazier judiciar, rezultând că în perioada 1992-1997 a suferit 5 condamnări, pentru infracțiuni similare.

Ca atare, față de împrejurările comiterii faptei, de urmarea produsă, precum și față de persoana făptuitorului, nu se poate reține că s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege dimpotrivă, fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul, corect reținut, de instanța de fond și apoi de instanța de apel. În consecință, cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P., împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2003.