ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3162/2003

Asupra contestației în anulare și a cererii de revizuire de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4385 din 21 iunie 2002, Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamanta

SC P.S. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 85 din 7 decembrie 2001 a Curții

de Apel Constanța, secția maritim-fluvială, pe care a modificat-o, în sensul că

a respins apelul declarat de pârâta A.N.M.S. A.M. împotriva sentinței nr. 148,

pronunțată, la data de 30 mai 2000, de Tribunalul Constanța, sentință prin care

s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de

764.954 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri, fiind respinse excepția

prescripției acțiunii și de netimbrare a acesteia.

Decizia Curții Supreme de Justiție a fost atacată de

pârâta A.N.M.S. A.M. atât cu contestație în anulare, înregistrată la 23 iulie

2002, cât și cu revizuire înregistrată la aceeași dată sub nr. 1933 și,

respectiv, nr. 1934/2002.

Făcând aplicarea art. 164 C. proc. civ., Curtea, la

termenul din 4 martie 2003, a dispus conexarea dosarului nr. 1934/2002 la

dosarul 1933/2002.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe

prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că

instanța a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică, privind competența, dar, cu ocazia dezbaterilor pe fond,

contestatoarea a declarat că nu-și mai susține cererea.

Cererea de revizuire a aceleiași decizii a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și anume,

contrarietatea dintre decizia penală nr. 1/MF din 20 ianuarie 2000, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța și decizia Curții Supreme nr. 4385 din 21 iunie

2002.

În motivarea cererii, se susține că decizia penală

menționată a soluționat și acțiunea civilă, formulată de SC P.S. SA, aceasta

fiind respinsă, iar decizia Curții Supreme, prin care se modifica hotărârea

instanței de apel, cu consecința menținerii sentinței tribunalului prin care

acțiunea reclamantei a fost admisă este potrivnică celei dintâi, impunându-se

anularea acesteia.

Cererea de revizuire nu este întemeiată.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se

poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanța de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Prin instituirea cazului de revizuire întemeiat pe

contrarietate de hotărâri, s-a creat mecanismul eliminării atingerilor aduse

principiului puterii lucrului judecat.

Rezultă, prin urmare, că o condiție de admisibilitate

a cererii de revizuire pe acest temei este aceea ca, în cadrul celui de-al

doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau instanța să nu fi

soluționat excepțiile cu privire la ea.

Cum, din considerentele deciziei instanței de recurs,

rezultă că decizia penală nr. 1 din 20 ianuarie 2000 a Curții de Apel Constanța

a făcut obiectul analizei acesteia, ca și excepția întemeiată pe principiul

electa

una via

, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată împotriva

acesteia ca nefondată.

Decizia atacată nefiind pronunțată nici cu încălcarea

regulilor de competență, se va respinge și contestația în anulare formulată în

baza art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cerere care, de altfel, nu a mai

fost susținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile conexe – contestația în anulare și

revizuirea – împotriva deciziei nr. 4385 din 21 iunie 2000 a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială, formulată de A.N.M.S. A.M., prin mandatar SC T.S.A.

SRL, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie

2003.