ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3162/2003

Asupra contestației în anulare și a cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4385 din 21 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamanta SC P.S. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 85 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția maritim-fluvială, pe care a modificat-o, în sensul că a respins apelul declarat de pârâta A.N.M.S. A.M. împotriva sentinței nr. 148, pronunțată, la data de 30 mai 2000, de Tribunalul Constanța, sentință prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 764.954 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri, fiind respinse excepția prescripției acțiunii și de netimbrare a acesteia.

Decizia Curții Supreme de Justiție a fost atacată de pârâta A.N.M.S. A.M. atât cu contestație în anulare, înregistrată la 23 iulie 2002, cât și cu revizuire înregistrată la aceeași dată sub nr. 1933 și, respectiv, nr. 1934/2002. Făcând aplicarea art. 164 C. proc. civ., Curtea, la termenul din 4 martie 2003, a dispus conexarea dosarului nr. 1934/2002 la dosarul 1933/2002. Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privind competența, dar, cu ocazia dezbaterilor pe fond, contestatoarea a declarat că nu-și mai susține cererea. Cererea de revizuire a aceleiași decizii a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., și anume, contrarietatea dintre decizia penală nr. 1/MF din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și decizia Curții Supreme nr. 4385 din 21 iunie 2002. În motivarea cererii, se susține că decizia penală menționată a soluționat și acțiunea civilă, formulată de SC P.S. SA, aceasta fiind respinsă, iar decizia Curții Supreme, prin care se modifica hotărârea instanței de apel, cu consecința menținerii sentinței tribunalului prin care acțiunea reclamantei a fost admisă este potrivnică celei dintâi, impunându-se anularea acesteia. Cererea de revizuire nu este întemeiată. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin instituirea cazului de revizuire întemeiat pe contrarietate de hotărâri, s-a creat mecanismul eliminării atingerilor aduse principiului puterii lucrului judecat. Rezultă, prin urmare, că o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire pe acest temei este aceea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau instanța să nu fi soluționat excepțiile cu privire la ea. Cum, din considerentele deciziei instanței de recurs, rezultă că decizia penală nr. 1 din 20 ianuarie 2000 a Curții de Apel Constanța a făcut obiectul analizei acesteia, ca și excepția întemeiată pe principiul electa una via , Curtea va respinge cererea de revizuire formulată împotriva acesteia ca nefondată.

Decizia atacată nefiind pronunțată nici cu încălcarea regulilor de competență, se va respinge și contestația în anulare formulată în baza art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cerere care, de altfel, nu a mai fost susținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererile conexe – contestația în anulare și revizuirea – împotriva deciziei nr. 4385 din 21 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de A.N.M.S. A.M., prin mandatar SC T.S.A. SRL, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2003.