ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3901/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 iulie 2000, reclamanta S.C. C. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate încetarea asocierii în participație încheiată de părți la 5 aprilie 1995, ca rezultat al încetării și lichidării asociațiunii; - să fie lăsată în deplină proprietate mijloacele fixe „lift de materiale” și „compresor aer” în valoare de 273.365.190 lei, iar în subsidiar să se constate dreptul la dezdăunare pentru aceste bunuri, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate încetarea sub condiție suspensivă a contractului de asociere în participație nr. 2989/1995 și modificarea acestuia în contract de închiriere cu menținerea în contractul nr. 208/1998 a condițiilor din contractul de asociere și să se constate că bunurile lift de materiale și compresor de aer sunt imobile prin destinație, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 13.017,39 USD la cursul BNR din ziua plății, reprezentând cheltuieli efectuate cu achiziționarea și montarea bunurilor menționate.

Prin sentința civilă nr. 3191 din 24 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei, a admis cererea reconvențională a pârâtei și în consecință: - s-a constatat încetarea sub condiție suspensivă a contractului de asociere în participație nr. 2989/1995 încheiat de părți și modificarea acestuia în contractul de închiriere nr. 208/1998, cu menținerea condițiilor din contractul de asociere în participație; - s-a constatat că bunurile lift de materiale și compresor aer sunt imobile prin destinație și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 31.840.418 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1330 din 9 octombrie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională a pârâtei; a constatat încetată asocierea în participație, pârâta fiind obligată să lase în deplină proprietate mijloacele fixe „lift materiale” și „compresor aer”, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 23.382.655 lei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta S.C. R. S.A. București a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii sale reconvenționale, întrucât instanța de fond trebuie să se pronunțe explicit și asupra celui de-al treilea capăt de cerere privind suma de 13.017,36 USD cheltuieli de achiziționare și montare a mijloacelor fixe în discuție, reținându-se greșit că asocierea în participație a încetat pur și simplu.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei în raport de susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat inițial în temeiul contractului de asociere în participație nr. 2989 din 5 aprilie 1995, iar ulterior după încetarea acestuia, în temeiul unui nou contract de închiriere nr. 208 din 1 aprilie 1998 cu alte prevederi stabilite de comun acord.

În ceea ce privește clauza cuprinsă în art. 10 din contractul de închiriere nr. 208/1998, corect instanța de apel a reținut că nu poate fi vorba de o condiție suspensivă privind reînvierea efectelor contractului inițial de „asociere în participație”, care au încetat odată cu încheierea unui nou contract „de închiriere” în alți termeni și cu alte clauze juridice. Referitor la cheltuielile legate de achiziționarea mijloacelor fixe în litigiu, se constată că prețul și instalarea lor au fost suportate practic de intimata reclamantă, așa cum au convenit părțile, prin deducerea lor din plata profitului datorat de recurenta pârâtă, susținerile sale fiind deci fondat înlăturate prin soluția ce se atacă.

În consecință, instanța de apel s-a pronunțat și asupra acestui capăt al reconvenționalei pârâte, care, corect, a fost respinsă în totalitate, potrivit celor de mai sus. Astfel că, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta reclamantă S.C. R. S.A. București împotriva deciziei nr. 1330 din 9 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.