ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5167/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 1

iulie 2003 a Tribunalului Brăila, inculpatul G.A. a fost condamnat la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 6 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmând să execute, în baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare, cu un spor de 4 luni, în total 6 ani și 4 luni închisoare.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 20 decembrie 2002 la zi și l-a obligat la 2.000.000 lei părții

civile F.C. și 625.000 lei părții civile I.Z., precum și la 2.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în sarcina inculpatului

că acesta, în ziua de 19 decembrie 2002, a sustras de la partea vătămată F.C.

un telefon mobil, în timp ce călătorea în tramvai pe str. Dorobanților în

apropiere de stația str. Școlilor și în aceiași zi a sustras din buzunarul

părții vătămate I.Z. suma de 625.000 lei în timp ce călătorea în tramvai

înainte de intersecția străzii Dorobanți cu str. Victoriei, profitând de

aglomerație. Sesizând comiterea faptei, inculpatul a îmbrâncit pe partea

vătămată și a fugit, dar a fost urmărit și prins pe un garaj între blocuri de

doi jandarmi, găsindu-se asupra sa suma de 625.000 lei și cartela telefonului

mobil sustras anterior.

Prin decizia penală nr. 448 din 21

august 2003 a Curții de Apel Galați, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat prin care susținea că nu a comis faptele și în subsidiar, reducerea

pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea

severă, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

La aplicarea pedepselor instanțele

au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

în care sens, au ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunilor

comise (într-un mijloc de transport public), cât și al persoanei sale

(recidivist, fără ocupație, nesincer în cursul urmăririi penale și la

instanță), astfel că pedepsele stabilite, orientate dealtfel spre limita minimă

prevăzută de lege sunt necesare pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii

altor infracțiuni, nefiind cazul a mai fi reduse.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 448 din 21 august 2003 a Curții

de Apel Galați, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 decembrie 2002 la 12

noiembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2003.