ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6661/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1047 din 31

august 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul

M.R.

, la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate a pedepsei anterioare și s-a contopit restul

rămas neexecutat de 365 zile, în pedeapsa stabilită, de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 – art. 71

C. pen., privind pedeapsa accesorie, a fost menținută starea de arest preventiv

a inculpatului și s-a computat prevenția de la 29 mai 2005, la zi.

S-a constatat recuperat prejudiciul și

a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de 4.000.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

s-a reținut, în fapt, de prima instanță că, la data de 29 mai 2005, prin

amenințare, a deposedat-o pe partea vătămată C.M. de un telefon mobil, faptă

recunoscută de inculpat, recunoaștere coroborată cu depozițiile martorilor audiați

C.E. și P.M.

Instanța a stabilit că în ziua faptelor,

partea vătămată se afla, în jurul orelor 18,00, în stația RATB Luică și discuta

la telefonul mobil cu mama ei, situație observată de inculpat, care se afla în

apropiere.

Hotărându-se să-i fure telefonul,

inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, urcându-se cu ea în tramvai, a

coborât la aceeași stație cu ea, după care a mers până în apropierea blocului unde

locuiește partea vătămată care era însoțită de fratele ei mai mic.

Partea vătămată și fratele ei sunt

minori, având vârsta de 12 și, respectiv, de 11 ani și inculpatul a intrat după

ei în bloc și, apoi, în lift, unde s-a comis și furtul telefonului, în

condițiile în care a speriat pe partea vătămată că ar fi polițist și că o duce

la secție, deoarece ar avea droguri, situație nereală.

În final, a înjurat pe partea

vătămată, a buzunărit-o și a amenințat-o că-i sparge capul, a blocat ușa

liftului, i-a smuls telefonul și abia, când fratele ei a început să plângă, i

l-a restituit, apoi, i l-a cerut din nou, în final, inculpatul fiind imobilizat

de vecini, care, alertați de strigătele copiilor din lift, au sesizat organele

de poliție, care s-au deplasat la fața locului.

Apelul declarat de inculpat pentru

greșita individualizare a pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

prin decizia penală nr. 770/ A din 14 octombrie 2005.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.R., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică de azi 25

noiembrie 2005, prezent în stare de arest, asistat de apărător, inculpatul a

criticat decizia penală că prin respingerea apelului, a menținut o pedeapsă greșit

individualizată.

Apărarea inculpatului a invocat art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul este nefondat.

Prima instanță a reținut judicios

fapta și împrejurările în care aceasta a avut loc precum și încadrarea juridică

în tâlhărie, pentru care legea prevede pedepse cuprinse între 3 și 18 ani.

Sancționând pe inculpat, în

activitatea de individualizare a pedepsei, instanța a trebuit că aibă în vedere

nu numai aceste limite speciale de pedeapsă, destul de ridicate dar și faptul

că inculpatul a comis fapta în situația de recidivă postcondamnatorie,

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în condițiile în care fusese liberat la 9

mai 2005, din executarea unei pedepse anterioare de 6 ani închisoare, cu un

rest rămas neexecutat de 365 zile, pentru care s-a dispus revocarea, potrivit art.

61 C. pen., totodată, figurând înscris în cazierul judiciar din dosarul de

urmărire și cu alte, multiple, condamnări anterioare, aplicate tot pentru

sustrageri.

Or, în condițiile arătate, pedeapsa de

6 ani închisoare, aplicată inculpatului a fost corect individualizată,

corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

încât, în mod corect, instanța de apel a respins calea de atac declarată de

inculpat, menționând hotărârea apelată.

Față cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, și să-l respingă,

ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând

hotărârea atacată.

Se va deduce, conform art. 88 C.

pen., din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

onorariului din oficiu și a cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 770/ A din 11

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 29 mai 2005 la 25 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat să

plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

noiembrie 2005.