ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5905/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 23

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 789/2004, a fost

respinsă ca nefondată cererea de reabilitare formulată de condamnatul V.D.,

privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 59 din 24 octombrie 1996 a

Tribunalului Neamț.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat să plătească suma de 200.000 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 59 din 24 octombrie 1996

a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 19/1997 a

Curții de Apel Bacău, V.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 2 ani, pentru săvârșirea

infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prevăzute și pedepsite

de art. 254 alin. (1) C. pen. și de art. 257 alin. (1) C. pen.

Condamnatul V.D. a cerut

reabilitarea judecătorească pentru pedeapsa aplicată, prin sentința penală

sus-menționată.

Tribunalul Neamț, verificând cererea

în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că nu

sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, pentru a se dispune reabilitarea

judecătorească.

Împotriva sentinței penale nr. 92/2004

a Tribunalului Neamț a declarat apel în termen, condamnatul V.D., prin

procurator Z.G., solicitând în continuare reabilitarea judecătorească, deoarece

îndeplinește condițiile cerute de art. 135 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 259 din 7

septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelul ca nefondat.

Petentul, prin procurator, a

formulat recurs, susținând că instanțele au apreciat greșit că nu s-a împlinit

termenul prevăzut de lege pentru a se dispune reabilitarea sa.

Verificând hotărârile criticate,

Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.

V.D. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 59 din 24 octombrie 1996 a Tribunalul Neamț, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 19 din 28 ianuarie 1997 a Curții de Apel Bacău, la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență,

prevăzute și pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 257 alin. (1) C. pen.

Condamnatul a fost arestat preventiv

la 27 iunie 1996 și liberat condiționat la 14 ianuarie 1998, cu un rest rămas

neexecutat de 711 zile.

Executarea în întregime a pedepsei

ar fi luat sfârșit la 26 decembrie 1999.

Potrivit art. 135 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., se poate dispune reabilitarea judecătorească în cazul

condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după

trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei

pronunțate.

De asemenea, art. 136 alin. (1) C. pen.,

termenele de reabilitate de socotesc de la data când a luat sfârșit executarea

pedepsei principale.

Așa fiind, termenul de reabilitare

de 5 ani și 9 luni, socotit cu începere de la 26 decembrie 1999, când ar fi

luat sfârșit executarea în întregime a pedepsei, se împlinește abia la data de

25 septembrie 2005.

Cererea de reabilitare, introdusă la

18 aprilie 2004, cu mult înainte de împlinirea termenului legal, corect a fost

respinsă de instanța de fond, astfel că, decizia prin care s-a respins apelul

formulat de petent, împotriva acesteia este legală și temeinică.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V.D.,

împotriva deciziei penale nr. 254 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 800.000 lei

cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.