ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 457/2003

Decizia nr. 457 Dosar nr. 2825/2002 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5035 pronunțată la data de 12 iulie 2002 de Curtea Supremă de Justiție s-a admis contestația în anulare formulată de S.C. C. S.A. Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 1887 din 14 martie 2002 pronunțată de aceeași Curte. Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea motivând că dezlegarea dată prin decizia din 14 martie 2002 a fost rezultatul unei greșeli materiale. S-a mai reținut că în cauză nu a fost făcută dovada existenței juridice a societății N.H.A. și nici a formei de organizare a acesteia.

La dosar a fost depus spre examinare de către contestatoarea S.C.C., contractul de cesiune de creanță și de drepturi litigioase încheiat între S.C. H.R. S.R.L. și S.C. N. S.R.L. Din analiza contestației în anulare, Curtea a mai reținut că prin decizia nr. 1887 din 14 martie 2002 instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la raporturile juridice dintre cedent și cesionar. A mai reținut instanța supremă că cesiunea de creanță din 10 ianuarie 2002 a fost realizată pe durata procesului la Curtea Supremă și ar fi trebuit să privească în mod firesc cauza ce făcea obiectul dosarului de recurs înregistrat la Curtea Supremă de Justiție sub nr. 1071/2001. S-a apreciat în raport de aceste considerente că sunt întrunite cerințele art. 318 C. proc.

civ. și, ca urmare, s-a anulat decizia nr. 1887 din 14 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție dispunându-se rejudecarea recursului. Împotriva deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție S.C. N.H.A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare s-a susținut că Instanța Supremă a fost în eroare când a reținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra calității societății N.H.A., că cesiunea nu s-a realizat pe parcursul procesului la Curtea Supremă și, în fine, că instanța confundă date materiale importante cum ar fi faptul că cesiunea privește dreptul material pentru care s-a emis titlul executoriu.

Aceste motive au fost încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ. Ultimul motiv invocat privește soluționarea contestației în anulare cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, motiv prevăzut de art. 317 pct. 1 C. proc. civ. În raport de motivele invocate, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Intimata prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei motivând că aceasta nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat decizia nr. 1887 din 14 septembrie a Curții Supreme care a fost anulată prin decizia nr. 5035 din 12 iulie 2002 a aceleiași Curți ca urmare a admiterii contestației în anulare formulată de S.C.

C. S.A. Intimata consideră că, pe fond, cererea este neîntemeiată întrucât criticile evocate de contestatoare ar putea să fie examinate cu ocazia rejudecării recursului dispusă prin decizia atacată prin care s-a reținut omisiunea de a se analiza motivul de recurs care privea cesiunea creanței. Prezenta contestație în anulare este lipsită de interes a mai susținut intimata întrucât după admiterea contestației în anulare a S.C. C. s-a anulat decizia pronunțată în recurs iar în rejudecare contestatoarea își poate face apărările în fața instanței de recurs. A mai susținut intimata că cererea contestatoarei de a fi introdusă în cauză S.C.N. S.A. și H. ROMÂNIA S.A.

demonstrează tocmai temeinicia deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002; Contestația în anulare urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente: 1. Contestație în anulare este cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești care au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale vizate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile irevocabile pentru motivele prevăzute la pct. 1.2 și alin. (2) numai dacă acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare [art. 318 alin. (1) C. proc.

civ.]. Contestatoarea a invocat ambele temeiuri, dar în realitate din argumentarea motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. teza întâi, aduce critici modului în care a fost soluționată contestația în anulare care a fost formulată de S.C. C. S.A. împotriva deciziei 1887/2002 a Curții Supreme de Justiție care a fost deja anulată prin decizia nr. 5035/2002 de instanța supremă, decizie care este irevocabilă. Contestatoarea a susținut că instanța a omis sau a confundat date materiale importante, cu alte cuvinte, critică soluția pronunțată prin decizia amintită, deși aceasta a fost pronunțată în soluționarea unei căi extraordinare de atac irevocabilă. Așadar, pentru contestația în anulare pe care literatura juridică o numește specială, legea prevede o singură condiție de admisibilitate, referitoare la obiectul acesteia, și anume, să se atace, pe această cale, o hotărâre pronunțată în recurs.

Cu alte cuvinte art. 318 C. proc. civ. nu se aplică deciziilor date într-o altă contestație în anulare. 2. Prin cel de-al doilea motiv contestatoarea a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, cedentei, parte în dosarul de recurs, atunci când Curtea Supremă a discutat problema contractului său de cesiune de creanță, motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. După cum rezultă din conținutul acestei critici nu se evocă necitarea sa în fața instanței care a soluționat contestația în anulare pentru a se admite că, de principiu, un astfel de motiv putea fi evocat pe calea contestației în anulare, de drept comun (denumită astfel de literatura de specialitate), reglementată de art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. 3. Problema participării procesuale a S.C. N.H.A. a fost pusă, în alți termeni, prin contestația în anulare ce a fost soluționată prin decizia nr. 5035/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, așa încât, în raport de prevederile art. 321 C. proc. civ., și dacă s-ar trece peste celelalte argumente deja expuse, încă nu s-ar putea reține admisibilitatea contestației în anulare formulată de S.C. N.H.A. Art. 321 C. proc. civ., dispune că nu se poate face o nouă contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi, textul referindu-se desigur hotărârile irevocabile susceptibile de a fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nicidecum la contestația la contestație ca în speță.

Acest argument privește numai motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Nici precizarea contestatoarei potrivit căreia înțelege să atace pe această cale decizia nr. 1887/2002 pronunțată în recurs de Curtea Supremă de Justiție, nu este de natură să ducă la admiterea contestației în anulare pe care a formulat-o întrucât Instanța Supremă a fost reinvestită cu judecarea recursului în urma retractării deciziei nr. 1887/2002 și nu s-ar putea admite ca pentru aceleași motive, cunoscute, care presupuneau o diligență normală, să se anuleze o decizie deja retractată. 5. Dacă s-ar trece peste toate celelalte argumente încă nu s-ar putea admite contestația în anulare promovată de S.C. N.H.A. întrucât pentru a fi contestator se cere ca partea să fi participat la judecarea pricinii în care s-a pronunțat hotărârea ce se atacă.

Contestatoarea nu a fost parte în procesul finalizat prin decizia nr. 1887/2002 iar problema introducerii în cauză a S.C. N.H.A. nu a fost clarificată de instanța de recurs, modul de stabilire a raporturilor juridice urmând să fie reanalizat cu ocazia rejudecării recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. N.H.A. București împotriva deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.