ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 457/2003

Decizia nr.

457                                                                                                    Dosar

nr. 2825/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 5035 pronunțată la data de 12

iulie 2002 de Curtea Supremă de Justiție s-a admis contestația în anulare

formulată de S.C. C. S.A. Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 1887 din 14

martie 2002 pronunțată de aceeași Curte.

Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea

motivând că dezlegarea dată prin decizia din 14 martie 2002 a fost rezultatul

unei greșeli materiale.

S-a mai reținut că în cauză nu a fost făcută

dovada existenței juridice a societății N.H.A. și nici a formei de organizare a

acesteia.

La dosar a fost depus spre examinare de către

contestatoarea S.C.C., contractul de cesiune de creanță și de drepturi

litigioase încheiat între S.C. H.R. S.R.L. și S.C. N. S.R.L.

Din analiza contestației în anulare, Curtea a

mai reținut că prin decizia nr. 1887 din 14 martie 2002 instanța de recurs a

omis să se pronunțe cu privire la raporturile juridice dintre cedent și

cesionar.

A mai reținut instanța supremă că cesiunea de

creanță din 10 ianuarie 2002 a fost realizată pe durata procesului la Curtea

Supremă și ar fi trebuit să privească în mod firesc cauza ce făcea obiectul dosarului

de recurs înregistrat la Curtea Supremă de Justiție sub nr. 1071/2001.

S-a apreciat în raport de aceste considerente că

sunt întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ. și, ca urmare, s-a anulat

decizia nr. 1887 din 14 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție dispunându-se

rejudecarea recursului.

Împotriva deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2000

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție S.C. N.H.A. a formulat contestație în

anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1)

C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare s-a

susținut că Instanța Supremă a fost în eroare când a reținut că instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra calității societății N.H.A., că cesiunea nu s-a

realizat pe parcursul procesului la Curtea Supremă și, în fine, că instanța

confundă date materiale importante cum ar fi faptul că cesiunea privește

dreptul material pentru care s-a emis titlul executoriu.

Aceste motive au fost încadrate în prevederile

art. 318 C. proc. civ.

Ultimul motiv invocat privește soluționarea

contestației în anulare cu încălcarea normelor de procedură privind citarea,

motiv prevăzut de art. 317 pct. 1 C. proc. civ.

În raport de motivele invocate, contestatoarea a

solicitat anularea deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002 a Curții Supreme de

Justiție.

Intimata prin întâmpinare a invocat excepția

lipsei calității procesuale active a contestatoarei motivând că aceasta nu a

fost parte în procesul în care s-a pronunțat decizia nr. 1887 din 14 septembrie

a Curții Supreme care a fost anulată prin decizia nr. 5035 din 12 iulie 2002 a

aceleiași Curți ca urmare a admiterii contestației în anulare formulată de S.C.

C. S.A.

Intimata consideră că, pe fond, cererea este

neîntemeiată întrucât criticile evocate de contestatoare ar putea să fie examinate

cu ocazia rejudecării recursului dispusă prin decizia atacată prin care s-a

reținut omisiunea de a se analiza motivul de recurs care privea cesiunea

creanței.

Prezenta contestație în anulare este lipsită de

interes a mai susținut intimata întrucât după admiterea contestației în anulare

a S.C. C. s-a anulat decizia pronunțată în recurs iar în rejudecare

contestatoarea își poate face apărările în fața instanței de recurs.

A mai susținut intimata că cererea

contestatoarei de a fi introdusă în cauză S.C.N. S.A. și H. ROMÂNIA S.A.

demonstrează tocmai temeinicia deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002;

Contestația în anulare urmează să fie respinsă

pentru următoarele considerente:

extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor

judecătorești care au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale vizate

de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., pot

fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile irevocabile pentru motivele

prevăzute la pct. 1.2 și alin. (2) numai dacă acestea nu au putut fi invocate

pe calea apelului sau recursului.

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare [art. 318 alin. (1) C. proc. civ.].

Contestatoarea a invocat ambele temeiuri, dar în

realitate din argumentarea motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. teza întâi, aduce critici modului în care a fost soluționată contestația

în anulare care a fost formulată de S.C. C. S.A. împotriva deciziei 1887/2002 a

Curții Supreme de Justiție care a fost deja anulată prin decizia nr. 5035/2002 de

instanța supremă, decizie care este irevocabilă.

Contestatoarea a susținut că instanța a omis sau

a confundat date materiale importante, cu alte cuvinte, critică soluția

pronunțată prin decizia amintită, deși aceasta a fost pronunțată în

soluționarea unei căi extraordinare de atac irevocabilă.

Așadar, pentru contestația în anulare pe care

literatura juridică o numește specială, legea prevede o singură condiție de

admisibilitate, referitoare la obiectul acesteia, și anume, să se atace, pe

această cale, o hotărâre pronunțată în recurs. Cu alte cuvinte art. 318 C.

proc. civ. nu se aplică deciziilor date într-o altă contestație în anulare.

susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură privind

citarea, cedentei, parte în dosarul de recurs, atunci când Curtea Supremă a

discutat problema contractului său de cesiune de creanță, motiv prevăzut de

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

După cum rezultă din conținutul acestei critici

nu se evocă necitarea sa în fața instanței care a soluționat contestația în

anulare pentru a se admite că, de principiu, un astfel de motiv putea fi evocat

pe calea contestației în anulare, de drept comun (denumită astfel de literatura

de specialitate), reglementată de art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

N.H.A. a fost pusă, în alți termeni, prin contestația în anulare ce a fost

soluționată prin decizia nr. 5035/2002 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, așa încât, în raport de prevederile art. 321 C. proc. civ., și dacă

s-ar trece peste celelalte argumente deja expuse, încă nu s-ar putea reține

admisibilitatea contestației în anulare formulată de S.C. N.H.A.

Art. 321 C. proc. civ., dispune că nu se poate

face o nouă contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei

dintâi, textul referindu-se desigur hotărârile irevocabile susceptibile de a fi

supuse acestei căi extraordinare de atac și nicidecum la contestația la

contestație ca în speță. Acest argument privește numai motivele prevăzute de

art. 318 C. proc. civ.

Nici precizarea contestatoarei potrivit căreia

înțelege să atace pe această cale decizia nr. 1887/2002 pronunțată în recurs de

Curtea Supremă de Justiție, nu este de natură să ducă la admiterea contestației

în anulare pe care a formulat-o întrucât Instanța Supremă a fost reinvestită cu

judecarea recursului în urma retractării deciziei nr. 1887/2002 și nu s-ar

putea admite ca pentru aceleași motive, cunoscute, care presupuneau o diligență

normală, să se anuleze o decizie deja retractată.

argumente încă nu s-ar putea admite contestația în anulare promovată de S.C.

N.H.A. întrucât pentru a fi contestator se cere ca partea să fi participat la

judecarea pricinii în care s-a pronunțat hotărârea ce se atacă.

Contestatoarea nu a fost parte în procesul

finalizat prin decizia nr. 1887/2002 iar problema introducerii în cauză a S.C.

N.H.A. nu a fost clarificată de instanța de recurs, modul de stabilire a

raporturilor juridice urmând să fie reanalizat cu ocazia rejudecării recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. N.H.A. București

împotriva deciziei nr. 5035 din 12 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2003.