ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2552/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la 6 septembrie 2001 reclamanta U.N.C.M.R.R. din România, filiala Sibiu a chemat în judecată, SC P. SA Sibiu pentru restituirea în natură a imobilului, teren și vilă nr. 16, 17 și 18 C.T. intabulată în CF nr. 222 Cristian poziția a III–a la și ca urmare, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil pe numele reclamantei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este continuatoarea și succesoarea A.S.M. Păltiniș și în pofida acestui fapt pârâta i-a răspuns negativ la notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 considerând că nu s-a făcut dovada impusă de art. 3 lit. c) din lege.

Reclamanta a prezentat în susținerea calității sale o adresă a Ministerului Apărării Naționale în care se arată că este „continuatoarea și succesoarea asociațiilor militare care au existat în țara noastră”. Reclamanta și-a completat acțiunea prin chemarea în judecată în calitate de pârâtă și pe A.P.A.P.S. și Statul Român. Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 715 din 12 noiembrie 2001 a respins contestația, admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că până la preluarea de către stat, imobilul a fost proprietatea A.S.M. Păltiniș persoană juridică constituită conform dispozițiilor Legii 21/1924.

Această asociație a fost dizolvată prin decizia nr. 114 din 20 aprilie 1949 a Regiunii III Militare în condițiile Legii 11/1944. S-a considerat că potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a fi o persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, este necesar să se constate, printr-o hotărâre judecătorească, că vechea și noua persoană sunt una și aceeași. Reclamanta neputând prezenta o asemenea hotărâre s-a respins acțiunea. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 89/A din 5 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. S-a reținut că împrejurarea că în statutul său s-a menționat că noua uniune este continuatoarea vechii asociații nu este de natură să demonstreze, potrivit criteriilor indicate expres de lege că cele două asociații sunt una și aceeași persoană juridică și deci să-i legitimeze reclamantei calitatea procesuală activă.

Criticile privind fondul nu au fost analizate față de rezolvarea litigiului, în primă instanță, pe o excepție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Critica a vizat greșita apreciere făcută de instanțe că nu s-ar fi dovedit calitatea procesuală activă a reclamantei. Au fost invocate în acest scop dispozițiile de statut adoptat de Uniune, și admis prin hotărârea judecătorească de constituire. Calitatea le este confirmată și prin adresa 428/2002 a U.N.C.M.R.R. care îndreptățește reclamanta să revendice imobilele care au aparținut Asociației S.M.P. S-a mai arătat că s-a reținut eronat în apel că asociația a fost dizolvată de decizia Regiunii III Militare, în realitate, această decizie a aparținut Consiliului de Miniștri, decizie abuzivă, decizie care nu putea fi atacată pe perioada regimului comunist.

S-a mai criticat greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S., chemat în judecată în temeiul art. 20 alin. (2), raportat la alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca acționar al statului cu 17,88% acțiuni din SC P. SA. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Pentru ca o persoană juridică să revendice imobile în regimul instituit de Legea nr. 10/2001 este necesară realizarea condițiilor arătate de art. 3 lit. c) din această lege. În acest sens îndreptățirea, abilitarea procesuală activă este dată de „continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a acestei legi, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că persoana reînființată este aceeași persoană juridică cu cea care a fost interzisă sau desființată”.

O asemenea hotărâre care să demonstreze continuarea personalității juridice sau identitatea nu s-a produs în cauză. Hotărârea de înființare ca asociație a reclamantei și prin care se validează statutul acesteia nu echivalează cu hotărârea judecătorească de recunoaștere a continuității personalității juridice a asociației S.M.P. Nici argumentele că o asemenea continuitate s-ar deduce din probele administrate în cauză nu pot fi primite, în lipsa unei hotărâri specifice cerută în mod ferm de lege, dar și pentru că o atare continuitate de fapt nu rezultă. Astfel, statutul vorbește nu de continuarea personalității juridice a Asociației proprietare ci de faptul că reclamanta este continuatoarea a „peste 136 de ani a nobilelor tradiții ale organizatorilor cadrelor militare în rezervă și în retragere care au existat în țara noastră”.

(punctul 4 al capitolului Principii Generale din Statutul U.N.C.M.R.R.). Deci o motivație a funcționării, cum este cea din statut, bazată pe continuarea unor tradiții nu se poate califica drept identificarea de personalitate juridică între o asociație individualizată dizolvată și o nouă asociație, recte reclamanta, care în afară de hotărârea judecătorească de înființare nu a prezentat o hotărâre de confirmare a identității sau continuării personalității juridice cu una din numeroasele organizații ale cadrelor militare care au existat pe teritoriul țării. Ca urmare, instanțele în mod corect au făcut interpretarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cât privește calitatea procesuală activă a reclamantei și temeinic au respins acțiunea pentru acest motiv.

Față de rezolvarea acțiunii prin prisma calității procesuale active, în lipsa dovezilor căreia s-a respins acțiunea, celelalte critici nu se mai impune a fi analizate. Pentru considerentele arătate se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta U.N.C.M.R.R., filiala Sibiu împotriva deciziei nr. 89/ A din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.