ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3474/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin decizia civilă nr. 81/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta S.C. D. S.A. contra sentinței civile nr. 238/2001 prin care a fost obligată să lase în proprietate imobilul compus din construcție și teren de 1723,50 mp situat în Galați. În esență, s-a reținut că: - reclamanții și-au probat calitatea de moștenitorii autorului S.I., care a dobândit imobilul prin cumpărare, - preluarea s-a făcut în baza art. 1 din Decretul nr. 92/1950, fără titlu valabil, cât timp autorul era salariat la Direcția Sanitară, - iar, pârâta se află în închidere operațională totală a activității sale nefiind aplicabile dispozițiile art. 32 4 alin. (4) din Legea nr. 99/1999.

Contra deciziei a declarat recurs pârâta fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susținând: - imobilul a avut destinația de han și nu de locuință, iar, „conform Legii nr. 213/1998 reclamanții au dreptul numai la despăgubiri”, - preluarea s-a făcut cu titlu valabil întrucât proprietarul S. „era cunoscut ca unul din marii comercianți ai orașului, căruia i-au fost naționalizate mai multe imobile”, iar el era portar la Spitalul TBC în perioada 1953-1957. 2. Recursul este nefondat. 2.1. Într-adevăr imobilul a fost preluat, prin naționalizare, în baza art. I din Decretul nr. 92/1950 de la S.I., căsătorit cu I.S., casnică și mamă a șapte copii. Reclamanții au probat calitatea de funcționar la Spitalul TBC Galați a proprietarului deposedat, ceea ce a determinat, în mod corect, instanțele să-l considere exceptat de la naționalizare, pe temeiul din art. II al Decretului nr. 50/950, iar susținerile recurentei nu au fost dovedite.

Nefiind contestat titlul originar de proprietate și nici calitatea reclamanților de succesori, instanțele au examinat judicios și probele relative la structura și destinația imobilului, reținând că a fost utilizat ca locuință și o parte închiriat pentru activități comerciale. De altfel naționalizarea sa de la S.I. prin aplicarea art. I din Decretul nr. 92/50 confirmă susținerile reclamanților. 2.2. Pe de altă parte, aceștia au notificat Prefectura pe temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin comunicarea nr. 5178 din 22 august 2001 li se răspunde imobilul, naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 „deținut, în parte, de S.C. D. și municipiul Galați este în ființă și nu este exceptat, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001”.

De altfel, reclamanții locuiesc într-o parte din imobil din 1995, când Primăria Galați i-a pus în posesie, iar, prin procesul-verbal nr. 235 din 12 februarie 2003 al executorului judecătoresc, au preluat și restul imobilului aflat în posesia recurentei, căreia i s-a respins, irevocabil și contestația la executare (decizia nr. 568/R din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Galați, secția civilă. 2.3. În sfârșit, recurenta, care s-a aflat în închidere operațională, este debitor în faliment (dosar nr. 72/2003, cu ultim termen la 7 noiembrie 2003 la Tribunalul Galați), starea sa financiară rezultând din raportul administratorului judiciar, numai valoarea datoriilor bugetare fiind de cca. 10 miliarde lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva deciziei nr. 81/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.