ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3474/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3474/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia civilă nr. 81/A din 12 noiembrie
2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost respins apelul declarat de
pârâta S.C. D. S.A. contra sentinței civile nr. 238/2001 prin care a fost
obligată să lase în proprietate imobilul compus din construcție și teren de
1723,50 mp situat în Galați.
În esență, s-a reținut că:
- reclamanții și-au probat calitatea de
moștenitorii autorului S.I., care a dobândit imobilul prin cumpărare,
- preluarea s-a făcut în baza art. 1 din
Decretul nr. 92/1950, fără titlu valabil, cât timp autorul era salariat la
Direcția Sanitară,
- iar, pârâta se află în închidere operațională
totală a activității sale nefiind aplicabile dispozițiile art. 32
4
alin. (4) din Legea nr. 99/1999.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta fără a
indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susținând:
- imobilul a avut destinația de han și nu de
locuință, iar, „conform Legii nr. 213/1998 reclamanții au dreptul numai la
despăgubiri”,
- preluarea s-a făcut cu titlu valabil întrucât
proprietarul S. „era cunoscut ca unul din marii comercianți ai orașului, căruia
i-au fost naționalizate mai multe imobile”, iar el era portar la Spitalul TBC
în perioada 1953-1957.
Recursul este nefondat.
2.1. Într-adevăr imobilul a fost preluat, prin
naționalizare, în baza art. I din Decretul nr. 92/1950 de la S.I., căsătorit cu
I.S., casnică și mamă a șapte copii. Reclamanții au probat calitatea de
funcționar la Spitalul TBC Galați a proprietarului deposedat, ceea ce a
determinat, în mod corect, instanțele să-l considere exceptat de la
naționalizare, pe temeiul din art. II al Decretului nr. 50/950, iar susținerile
recurentei nu au fost dovedite.
Nefiind contestat titlul originar de proprietate
și nici calitatea reclamanților de succesori, instanțele au examinat judicios
și probele relative la structura și destinația imobilului, reținând că a fost
utilizat ca locuință și o parte închiriat pentru activități comerciale.
De altfel naționalizarea sa de la S.I. prin
aplicarea art. I din Decretul nr. 92/50 confirmă susținerile reclamanților.
2.2. Pe de altă parte, aceștia au notificat
Prefectura pe temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin comunicarea nr. 5178 din 22
august 2001 li se răspunde imobilul, naționalizat prin Decretul nr. 92/1950
„deținut, în parte, de S.C. D. și municipiul Galați este în ființă și nu este
exceptat, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001”.
De altfel, reclamanții locuiesc într-o parte din
imobil din 1995, când Primăria Galați i-a pus în posesie, iar, prin
procesul-verbal nr. 235 din 12 februarie 2003 al executorului judecătoresc, au
preluat și restul imobilului aflat în posesia recurentei, căreia i s-a respins,
irevocabil și contestația la executare (decizia nr. 568/R din 16 septembrie 2003
a Tribunalului Galați, secția civilă.
2.3. În sfârșit, recurenta, care s-a aflat în
închidere operațională, este debitor în faliment (dosar nr. 72/2003, cu ultim
termen la 7 noiembrie 2003 la Tribunalul Galați), starea sa financiară
rezultând din raportul administratorului judiciar, numai valoarea datoriilor
bugetare fiind de cca. 10 miliarde lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta
S.C. D. S.A. împotriva deciziei nr. 81/A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 mai 2004.