ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4577/2003

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 243/7 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Galați a fost

admisă, astfel cum a fost modificată, acțiunea formulată de reclamanta P.M.

împotriva pârâtei Primăria Municipiului Galați. S-a dispus obligarea pârâtei să

retrocedeze reclamantei, în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul

în suprafață de 500,85 mp situat în municipiul Galați, identificat topometric

prin schița anexă la raportul de expertiză administrat în cauză despre care s-a

arătat că face parte integrantă din hotarâre.

Instanța a reținut că reclamanta

este unica moștenitoare a bunicului ei patern  S.Ș., cel care a fost

proprietarul terenului începând din anul 1941.

Din 1966 terenul a trecut în

stapânirea de fapt a statului, fără a exista însă vreun titlu valabil din punct

de vedere formal – juridic.

Tribunalul a reținut că preluarea a

fost abuzivă chiar în raport cu normele juridice specifice perioadei

respective, astfel încât dispozițiile art. 480 C. civ. sunt pe deplin

aplicabile și justifică retrocedarea bunului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul susținând că a existat o ofertă de donație din partea

autorului reclamantei astfel încât măsura retrocedării bunului nu este legală,

iar acțiunea reclamantei apare ca prematur introdusă în raport de dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Galați prin decizia

civilă nr. 733/23 septembrie 2002 a respins apelul ca nefondat.

S-a reținut că restituirea în natură

a terenului este justificată, nefacându-se dovada trecerii acestuia în

proprietatea statului cu un titlu legal, astfel încât hotarârea instanței de

fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul reiterând critica referitoare la existența unei oferte de

donație în favoarea statului ceea ce, în opinia recurentului, nu permite, din

punct de vedere legal, retrocedarea bunului în natură.

Intimata reclamantă a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de susținerile părților, Curtea reține următoarele:

Reclamanta a folosit inițial

procedura instituită prin Legea nr. 10/2001 formulând notificarea înregistrată

la Primăria Municipiului Galați cu nr. 2662/2 aprilie 2001.

Acestei notificări, pârâtul i-a

răspuns cu adresa nr. 19.358/11 aprilie 2001 arătând că imobilul nu poate fi

restituit în absența unei hotărâri judecătorești prin care să se constate

nulitatea donației în favoarea statului.

În aceste condiții reclamanta a

formulat prezenta acțiune, iar la dosarul de fond  s-a depus adresa nr. 568/7

februarie 2002 a Consiliului județean Galați din care rezultă expres că nu

există nici un decret de expropriere sau ofertă de donație referitoare la

terenul în litigiu.

În consecință, susținerile

constatate ale pârâtului, nesusținute de absolut nici o dovadă, în sensul că ar

exista o ofertă de donație cu privire la terenul respectiv nu au nici o

relevanță. De altfel nici măcar pârâtul nu susține că ar exista un contract de

donație, singurul care ar fi putut produce efecte, ci doar o manifestare

unilaterală de voință fără consecințe juridice.

Așa fiind, se constată că soluția de

admitere a acțiunii în revendicare este legală și temeinică, pârâtul neputând

opune reclamantei nici un fel de titlu.

În raport cu aceste împrejurări,

recursul declarat de pârât urmează a fi respins ca nefondat conform

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Consiliul local al municipiului Galați împotriva deciziei nr. 733/R din 23

septembrie 2003 a Curții de Apel Galați ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.