ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2003

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 323 din 28

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis contestația la

executare formulată de condamnatul M.I, împotriva sentinței penale nr. 281 din

6 octombrie 2000 a Tribunalului Dâmbovița.

S-a descontopit pedeapsa de 30 de

ani închisoare în pedepsele componente înlăturându-se sporul de 5 ani

închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată pentru

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., prin sentința penală

752/2000 a Judecătoriei Baia Mare și de 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, prin

sentința penală nr. 806/1998 a Tribunalului Timiș.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35

C. pen., s-au contopit pedepsele de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor aplicate, prin sentința penală nr. 806/1998 a Tribunalului Timiș,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. c) și d) C. pen. și de 9 ani

închisoare, aplicată prin aceeași sentință, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare,

urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 30 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., precum

și măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul

Timișoara, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 20 august 1997 la zi, iar

în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța a reținut că pedepsele

aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

lit. i) C. pen., intră sub incidentul art. 1 din Legea de grațiere nr.

543/2002, celelalte pedepse fiind aplicate, pentru infracțiuni exceptate de la

grațiere conform art. 4 alin. (2) din același act normativ.

Prin decizia penală nr. 7/ A din 21

ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat

apelul declarat de condamnat reținându-se că sporul de pedeapsă de 5 ani

închisoare aplicat prin sentința penală nr. 806/1998 a Tribunalului Timiș a

intrat în puterea lucrului judecat astfel încât în mod corect a fost menținut

de prima instanță.

Condamnatul a declarat recurs

solicitând înlăturarea sporului sau cel puțin reducerea acestuia.

Recursul nu este fondat.

Curtea constată că au fost

respectate dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa

principală în caz de concurs de infracțiuni și nu există nici un temei care să

justifice înlăturarea sporului de 5 ani închisoare stabilit anterior, printr-o

hotărâre definitivă și nici reducerea acestuia.

Cum nici din examinarea cauzei din

oficiu nu rezultă existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în

considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator M.I. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din

21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2003.