ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 29

martie 2002 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul N.C. în baza art.

211 alin. (1), (4) și (5) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art.

211 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.407.563.433

lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraș.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în fapt că la 5 aprilie 2001, inculpatul N.C., asociat unic

la S.C. D.C. S.R.L. Filipeștii de Târg, a încheiat cu partea civilă S.C. N.

S.A. Făgăraș cu contract de cumpărare a cantității de 1000 tone de azotat de

amoniu, îngrășământ în valoare de 4.507.563.433 lei. Avansul de 30% a fost

plătit de inculpat cu ordinul de plată, urmând ca restul prețului să fie plătit

la 25 zile de la expedierea mărfii.

După încheierea livrărilor,

inculpatul s-a prezentat la sediul părții civile și a completat cinci file

C.E.C. în valoare totală de 3.407.563.433 lei a căror plată a fost refuzată de

B.C.R., sucursala Câmpina datorită lipsei disponibilului în cont.

S-a reținut de către instanță, în

baza plângerilor părții civile, a actelor comerciale din dosar, a adresei

B.C.R. Câmpina și a declarațiilor martorilor M.V., P.D., S.G., V.I., M.C. și

E.V., că inculpatul a indus în eroare partea civilă pentru a obține pentru sine

un folos injust cauzând o pagubă materială deosebit de mare.

Pentru a obține folosul injust de

3,4 miliarde lei, inculpatul a achitat avansul de 1,5 miliarde lei, fără a

aduce la cunoștință societății furnizoare că nu are disponibil în cont pentru

plata rămasă.

Mai mult, inculpatul a retras la

datele de 7 mai 2001 și 10 mai 2001, când deveneau scadente C.E.C. - urile,

sumele pe care le avea în cont respectiv disponibilitate de circa 400 milioane

lei, ceea ce atesta reaua lui credință.

S-a apreciat că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât cele cinci C.E.C. -

uri au fost completate cu aceeași ocazie și pentru asigurarea plății unei

diferențe de preț.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală, prin decizia penală nr. 175 din 4 septembrie 2002, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și a desființat în parte

sentința primei instanțe numai referitor la omisiunea aplicării prevederilor

art. 7 din Legea nr. 26/1990.

Rejudecând în aceste limite, a

dispus în baza arătatului text, comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a județului Prahova a hotărârii de

condamnare a inculpatului, după rămânerea definitivă a acesteia.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar privind criticile din apelul parchetului a constatat omisiunea

aplicării în cauză a dispozițiilor obligatorii ale art. 7 din Legea nr.

26/1999, fapta de înșelăciune fiind săvârșită de către un comerciant.

Totodată, s-a considerat nefondată

susținerea din apel a procurorului în legătură cu individualizarea pedepsei și

solicitarea de majorare a cuantumului acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, invocând dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa

aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., impunându-se majorarea acesteia.

Recursul declarat este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama printre altele

de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că inculpatul, comerciant, a indus în eroare partea civilă S.C. N.

S.A. Făgăraș cu prilejul încheierii contractului de vânzare a cantității de

1.000 tone azotat de amoniu, emițând pentru plata unui rest de preț de 3,4

miliarde lei, C.E.C. - uri fără acoperire bancară, cunoscând că nu dispune de

provizia necesară și retrăgând înaintea scadenței, ultimele sume din cont.

Or, față de reaua credință

manifestată de inculpat și de prejudiciul cauzat, care constituie o consecință

deosebit de gravă în sensul art. 146 C. pen., ținând seama că această persoană

s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată pedeapsa minimă aplicată

este în discordanță cu pericolul social al faptei și împrejurările în care a

fost săvârșită ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale evocate

privitoare la individualizarea pedepsei și caz de casare conform art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În consecință, constatând întemeiată

critica formulată, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., urmează a admite recursul parchetului, a casa decizia atacată, cât

și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa principală, pe care o

va modifica în sensul că o va majora de la 10 ani, la 13 ani închisoare.

Această pedeapsă este conformă cu

cerințele textului legal evocat și de natură a asigura, potrivit art. 52 din

același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să

fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 175/

Ap din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul N.C.

Casează decizia și sentința penală

nr. 69 din 29 martie 2002 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedeapsa

principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (4) și (5) C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată, în

sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 13 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.