ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2010

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221 din 6 mai 2008 , Tribunalul Constanța a dispus în baza art.215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului P.P. la pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. cu privire la pedeapsa complementară privativă de drepturi. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă SC N.T.M. SA Făgăraș prin lichidator M.S.P.R.L.

în sumă de 3.561.511.175 lei vechi. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1500 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 2 martie 2001 la B.N.P. D.G. din orașul Ovidiu s-a încheiat actul adițional, privind modificarea documentelor constitutive ale SC G. SRL Constanța, în baza căruia martorul G.N. a cesionat întregul capital social al inculpatului P.P. care a dobândit calitatea de asociat unic și administrator al firmei. De asemenea, s-a stabilit schimbarea sediului societății comerciale de la adresa din Constanța la adresa din București sector 6. În urma probelor administrate s-a stabilit că în Municipiul București nu există str. I.I.

După încheierea actului adițional, martorul G.N. a arătat că în aceeași zi inculpatul P.P., învinuiții M.D., V.G.M. și numitul C.G., i-au solicitat copii xerox ale actelor constitutive ale societății, susținând că le sunt necesare pentru încheierea unui contract comercial, situație confirmată de contractul nr. 32.093 din 19 martie 2001 încheiat cu SC ”N.T.M.” SA Făgăraș, data încheierii contractului fiind anterioară datei la care inculpatul a înscris mențiunile privind modificarea asociaților la Oficiul Registrului Comerțului Constanța. Înscrierea mențiunilor în documentele constitutive ale SC G. SRL Constanța la O.R.C. Constanța a avut loc la data de 22 martie 2001 prin rezoluția nr. 50.705/2001, după ce s-a procedat la încheierea unui nou act adițional autentificat sub nr. 823 din 20 martie 2001 la BNP „F.V.”.

La data la care s-a încheiat cel de-al doilea act adițional martorul G.N. a procedat la predarea tuturor documentelor de evidență contabilă ale SC „G.” SRL Constanța către inculpatul P.P. Așa cum rezultă din declarația martorului G.N. ,încheierea celui de-al doilea act adițional a fost necesară datorită problemelor existente cu privire la spațiul din București unde urma să fie declarat noul sediu al societății comerciale. În ziua de 20 martie 2001 martorul G.N. a susținut că a ridicat de la bancă cecuri care ulterior au fost înmânate cumpărătorului firmei. Într-adevăr, în conținutul procesului verbal întocmit la data de 20 martie 2001 referitor la predarea documentelor financiar – bancare ale SC „ G.” SRL Constanța,se menționează primirea de către inculpatul P.P.

a carnetului de cecuri barate de la BC 300/00217901 până la 00217925. Martorul G.N. a mai precizat faptul că,în ziua de 20 martie 2001, inculpatul P.P. a ridicat mai multe documente tipizate de la SC ”H.I.G.M.” SRL Constanța, afirmații care sunt confirmate de distribuitorul de înscrisuri tipizate, prin relațiile furnizate organelor judiciare și prin prezentarea ordinului de deplasare în baza căruia s-au ridicat aceste tipizate. Totodată, la cererea învinuiților M.D., V.G.M. și numitul C.G., martorul G.N. a susținut că a solicitat BCR SA, sucursala Constanța, ( bancă la care SC „G.” SRL Constanța avea deschis contul bancar) să-i eliberare o scrisoare de bonitate. Scrisoarea de bonitate a fost eliberată la data de 05 martie 2001, după data întocmirii primului act adițional.

Martorul G.N. a declarat că a consultat mai întâi un avocat care l-ar fi asigurat că obținerea documentului emis de bancă după întocmirea contractului de cesiune nu-i poate crea probleme. În condițiile în care scrisoarea de bonitate ar fi fost folosită în vederea derulării unor relații comerciale firești, gestul martorului G.N. nu ar fi ridicat semne de întrebare. Ceea ce este contradictoriu între declarațiile martorului G.N. și cele ale inculpatului P.P. se referă la recunoașterea calității de cumpărător al SC G. SRL Constanța, calitate pe care a avut-o inculpatul. Astfel, în timp ce martorul G.N. a susținut că a cesionat societatea comercială către numitul M.V. care a declarat că se numește P.P., inculpatul P.P.

a susținut că ele este persoana care a cumpărat SC G. SRL de la G.N. M.V. a fost indicat de G.N. din planșa fotografică care i s-a prezentat de către organele de poliție. La rândul său inculpatul P.P. a indicat sediul notariatului unde s-au perfectat actele privind cesiunea firmei și a susținut că a fost cazat la hotelul ”F.” din Constanța. Susținerile inculpatului P.P. cu privire la hotelul „F.” nu s-au confirmat, așa cu rezultă din conținutul procesului verbal de verificare și a fișelor de turist atașate. Deși a dobândit ,în mod oficial, calitatea de asociat unic și administrator al SC G. SRL Constanța, la data de 22 martie 2001, inculpatul P.P. nu a depus specimen de semnătură în bancă (adresa BCR SA, sucursala Constanța, din data de 27 iunie 2001. La rândul său, martorul G.N.

a comunicat băncii că s-a retras din SC „G.” SRL Constanța abia la data de 30 aprilie 2001, așa cum rezultă din conținutul adresei înregistrate sub nr. 5058 din 30 aprilie 2001 la BCR SA, sucursala Constanța, precum și la calitatea persoanelor care reprezentau această persoană juridică din punct de vedere economico – financiar și bancar, la data de 19 martie 2001 a fost încheiat contractul comercial nr. 32-093 din 10 martie 2001 dintre SC ”N.T.M.” SA Făgăraș, în calitate de vânzător, și SC ”G.” SRL Constanța în calitate de cumpărător a cantității de 1000 tone azotat de amoniu îngrășământ ambalat în saci. În conținutul contractului, SC ”G.” SRL Constanța este reprezentată de G.N. și are sediul în Constanța, C.T.

Dobrogea. Conform prevederilor contractuale, plata mărfii urma să se efectueze prin achitarea unui avans de 1.500.000.000 ROL, reprezentând 30% din valoarea mărfii, precum și prin prezentarea de file CEC reprezentând 70 % din valoarea mărfii cu scadență la 30 de zile de la expediție. La încheierea contractului comercial SC ”N.T.M.” SA a fost reprezentată de P.M., director general, M.N., director economic și M.V., director marketing – vânzări. Pentru plata sumei de 3.561.511.175 ROL reprezentând 70% din valoarea mărfii, reprezentanții SC „G.” SRL Constanța au înmânat vânzătorului un număr de 6 file de CEC care făceau parte din carnetul de CEC-uri ridicata de G.N. cu termenele scadente la 07 mai 2001 și 26 aprilie 2001 (o singură filă CEC).

Conform declarațiilor martorului M.V., filele CEC au fost lăsate „în alb” deoarece nu se cunoștea cu exactitate când urmau să fie efectuate livrările și prin urmare nu se putea calcula termenul de 30 de zile de la livrare. Pentru identificarea persoanelor care s-au prezentat la SC ”N.T.M.” SA Făgăraș în calitate de reprezentante ale SC „G.” SR Constanța, în lunile octombrie – noiembrie 2002 organele de poliție au prezentat angajaților SC ”N.T.M.” SA Făgăraș, respectiv M.V. și P.D.A., planșe fotografice cuprinzând fotografiile inculpatului P.P. și învinuiților V.G.M., M.D. și ale numiților L.L., M.V., D.G.I., C.G., V.R., M.D.T., N.D.M., O.R.V. Potrivit proceselor verbale întocmite cu prilejul examinării planșelor fotografice, nici una dintre persoanele menționate nu a fost indicată de martor ca fiind reprezentanta SC ”G.” SRL Constanța.

Cu prilejul audierii sale, inculpatul P.P. a precizat că s-a a prezentat la SC ”N.T.M.” SA Făgăraș împotriva voinței sale, fiind constrâns de numiții B.C., P.C., ”I.”, ”D.”, și de învinuitul V.G.I.. Inculpatul P.P. a precizat că a discutat cu directorul de marketing de la SC ”N.T.M.” SA Făgăraș, respectiv M.V., căruia i s-a prezentat folosindu-se de identitatea sa reală, dar numiții „I.” și „D.” i-au comunicat directorului faptul că inculpatul s-ar numi G.N. De altfel, potrivit susținerilor inculpatului, cei doi ar fi prezentat personalului care asigura paza SC ”N.T.M.” SA, copia unui document de identitate fals care ar fi aparținut numitului G.N. și care avea aplicată fotografia inculpatului.

Numiții „D.” și „I.” referitor la care inculpatul P.P. susține că l-au însoțit la SC „N.T.M.” SA Făgăraș sunt identificați în persoana numitului M.D. și numitului S.I. La data de 15 mai 2005 organele de poliție au procedat la confruntarea martorului M.V. cu inculpatul P.P., prilej cu care martorul a indicat că, într-adevăr, P.P. era însoțit de doi bărbați, unul dintre aceștia fiind S.I. iar cel de-al doilea nu a fost recunoscut de martor. De altfel, învinuitul M.D. nu a fost indicat de martorul M.V. nici cu prilejul efectuării recunoașterii după planșa fotografică, la data de 27 noiembrie 2002. Martorul, M.V. a declarat că a primit documentele constitutive ale SC „G.” SRL Constanța cu două săptămâni înainte de data la care s-a semnat contractul.

Aceste documente au fost primite de la numitul S.I. În ceea ce privește semnarea contractului de livrare a azotatului de amoniu, inculpatul P.P. și-a asumat semnătura depusă pe acel contract, dar a susținut că, ulterior nu a cunoscut modul în care s-a valorificat marfa, în ce împrejurări s-a virat suma de 1.500.000.000 ROL în contul bancar al SC „N.T.M.” SA Făgăraș și nici cine sunt persoanele care au beneficiata de sumele de bani rezultate din vânzarea mărfii. În ceea ce privește valorificarea azotatului de amoniu livrat de SC „N.T.M.” SA Făgăraș către SC ”G.” SRL Constanța, cercetările penale efectuate în cauză au stabilit următoarea situație de fapt: La data de 15 martie 2001 între SC G. SRL Constanța reprezentată de G.N.

și SC ”I.C. ” SRL Ștefănești, județul Argeș, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 101 din 15 martie 2001, având ca obiect livrarea de îngrășăminte chimice. Administratorul SC ”I.C.” SRL Constanța, martorul B.A., a declarat că a avut relații comerciale cu numitul M.S. din Constanța, persoană care, în anul 2001, i-a făcut cunoștință cu numitul „D.R.”, acesta din urmă propunându-i să-i vândă azotat de amoniu. Martorul a fost de acord cu propunerea de vânzare a îngrășămintelor care au fost livrate de SC G. SRL Constanța conform facturilor nr. 6661879 din 31 martie 2001, nr. 6661853 din 20 martie 2001, nr. 7859577 din 04 aprilie 2001, nr. 6661880/fără dată. Pentru marfa livrată martorul B.A.

a achitat SC G. SRL Constanța, în conturile SC ”N.T.M.” SA Făgăraș, suma totală de 760.000.000 ROL, prin virament bancar în perioada 20-28. martie 2001. Conform declarației martorului B.A., redactată la data de 02 decembrie 2002, persoana care i-a propus livrarea azotului de amoniu s-a prezentat sub numele de D.R. și a precizat că este colaboratorul SC G. SRL Constanța reprezentată de o altă persoană. În ceea ce-l privește pe numitul D.R., martorul B.A. l-a recunoscut după fotografiile judiciare ca fiind învinuitul M.D.,iar persoana care s-a prezentat ca fiind administratorul SC ”G.” SRL Constanța a fost recunoscută de martor ca numindu-se N.D.M. SC C.G.I. SRL Lungulețu, Dâmbovița, reprezentată de martorul S.I., a achiziționat de la SC „G.” SRL Constanța 400 de saci de azotat de amoniu.

Conform declarațiilor martorului pentru livrarea mărfii la sediul firmei sale s-au prezentat doi bărbați care au menționat că sunt delegații SC G. SRL Constanța, i-au prezentat facturile de livrare,și au solicitat să facă plata în numerar,ceea ce s-a și întâmplat. Referitor la reprezentanții SC G. SRL Constanța care l-au contactat pe martorul S.I., acesta i-a recunoscut după fotografiile judiciare în persoana inculpatului P.P. și M.D. și a numiților D.G.I. și N.D.M. Azotatul de amoniu a fost transportat la SC C.G.I. SRL cu mijloacele de transport ale SC O.T. SRL Câmpulung Muscel. Martorul D.P., în calitate de administrator la SC P. SRL Titu, a achiziționat de la SC G. SRL Constanța 1600 saci de azotat de amoniu, așa cum rezultă din declarația de la filele 71-72, vol. II dos u.p.

și procesul verbal cu documentele anexă de la filele 77-78 vol. II dos u.p. Marfa a fost achiziționată ca urmare a discuțiile pe care martorul le-a avut cu persoane care și-au declinat calitatea de reprezentanți ai firmei,respectiv administratorul acesteia cu numele de G.N. și delegații SC „G.” SRL Constanța. În ceea ce-l privește pe G.N., martorul D.P. l-a recunoscut după fotografiile judiciare ca fiind inculpatul P.P., iar pe cei doi delegați i-a recunoscut ca fiind M.D. și V.G.M. Conducătorii auto care au transportat azotul de amoniu și care sunt angajații SC O.T. SRL Câmpulung Muscel nu au putut furniza informații utile cu privire la reprezentanții SC G. SRL Constanța. S-a procedat la analizarea grafoscopică a scrisului olograf care completează facturile emise de SC „G.” SRL Constanța către beneficiarii săi și s-a stabilit că scrisul olograf care completează un număr de 5 facturi fiscale și 34 chitanțe fiscale aparțin învinuitului V.G.M.

Conform aceleași constatări grafoscopice, semnătura indescifrabilă aflată la poziția „vânzător” în dreptul numelui G.N. a fost executată probabil de M.V. Analiza grafoscopică a semnăturilor depuse pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC” N.T.M.” SA Făgăraș și pe filele CEC în litigiu a stabilit că acestea nu au fost executate de nici unul dintre cei trei învinuiți cercetați în cauză. Audiat pe parcursul procesului penal, deși a recunoscut implicarea sa în derularea tranzacțiilor ilicite, nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, deoarece a întreprins toate acțiunile sub amenințarea a patru persoane, respectiv B.C., V.G., M.D.

și un anume I. care nu a fost identificat. Arată inculpatul că aceste persoane l-au sechestrat, lovit și amenințat cu un briceag, cu o sabie Ninja, sau cu un pistol; a fost amenințat cu moartea atât el cât și familia lui. Reține însă instanța de fond că probele administrate în cauză și în special declarațiile martorilor B.M., M.V., P.M., M.N. și P.D., dovedesc vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, cuantumul mare al prejudiciului, precum și faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul P.P. Parchetul a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului. Inculpatul P.P. a solicitat restituirea cauzei la parchet și achitarea sa, deoarece nu a săvârșit fapta fiind forțat de alte persoane prin exercitarea de violențe, iar în subsidiar a solicitat aplicarea disp. art. 36 C. pen., în sensul contopirii pedepsei cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1178 din 1 iulie 2002 a Judecătoriei Oradea și sentința penală nr. 442 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Roșiori de Vede, contopite prin sentința penală nr. 2102 din 16 septembrie 2003 a Judecătoriei Medgidia și menținerea liberării condiționate.

Prin decizia penală nr. 59/P din 1 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpatul P.P., împotriva sentinței penale nr. 221 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 3288/118/2006, ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul P.P. la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința instanței de fond este legală și temeinică, probele administrate în cauză, dovedesc vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată. Reține, de asemenea, instanța de apel că în cauză nu se impune restituirea cauzei la parchet, nefiind incidente disp.

art. 332 C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul a fost asistat de apărător pe tot parcursul fazei de urmărire penală. Se apreciază, de asemenea, că nici celălalt motiv de restituire a cauzei la parchet nu este întemeiat cât timp disp. art. 250 C. proc. pen., referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, iar inculpatul nu menționează în ce constă vătămarea sa pentru faptul că procurorul nu i-a prezentat un număr mare de probe –înscrisuri. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.P. pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține oral. Apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura apărarea inculpatului a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea inculpatului, întrucât probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăției acestuia.

În susținerea recursului inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt stabilită, în mod corect, reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penale a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul P.P. este autorul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că a indus în eroare partea civilă SC N.T.M. SA cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare a 1000 tone azotat de amoniu, prezentându-se sub o identitate falsă și, ulterior, contribuind la valorificarea mărfii fără a achita prețul acesteia, emițând în schimb 6 file CEC, fără acoperire, producând în acest sens un prejudiciu de 3.561.511.175 lei în dauna părții civile. Această situație este confirmată de martorul M.V., director comercial al SC N.T.M. SA care a declara că la data de 19 martie 2001 s-a prezentat la sediul societății inculpatul împreună cu încă două persoane, prezentându-se ca fiind G.N.

și având calitatea de patron al SC G. SRL. Aceste aspecte au fost relatate și de martorul P.M., director general al SC N.T.M. SA, M.N. director economic și P.D. șef serviciu vânzări la aceeași societate. Susținerile inculpatului în sensul că a fost forțat de către învinuiți să comită această faptă nu sunt întemeiate și nu sunt dovedite cu nicio probă, fiind făcute doar cu scopul de a fi absolvit de răspundere penală.

Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost corect individualizată, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 și 20 de ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul inducând în eroare pe reprezentanții părții civile determinându-i în acest mod să încheie contractul știind că nu sunt posibilități financiare să asigure derularea contractului și, de asemenea, valoarea foarte mare a prejudiciului dacă ne raportăm la nivelul anului 2001, prejudiciu care nu a fost acoperit până în acest moment.

De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, împrejurare în raport de care se evidențiază perseverența infracțională și o specializare în comiterea acestui gen de infracțiuni. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere și poziția procesuală nesinceră manifestată de inculpat în raport de fapta reținută în sarcina sa, precum și faptul că nu s-a prezentat în fața instanței decât cu ocazia audierii sale după care nu s-a mai prezentat comunicând că nu are posibilități financiare să vină în fața instanței, însă fiind citat cu mandat de aducere s-a comunicat că acesta este plecat în Spania. Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai executând pedeapsa de 5 ani poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Neexistând alte cauze de casare care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 59/P din 1 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.