ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4520/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1259 din 23

decembrie 2002, Tribunalul București le-a condamnat pe inculpatele:

- G.O., în baza art. 211 alin. (2)

lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., art. 13 C.

pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., raportat la

art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a constatat că inculpata a fost

reținută 24 ore la data de 29 octombrie 2001 și arestată preventiv de la 30

octombrie 2001, la 18 decembrie 2001.

- E.A., în baza art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C.

pen., art. 13 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., raportat la

art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a constatat că inculpata a fost

reținută la data de 29 octombrie 2001.

Inculpatele au fost obligate la

cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

ziua de 29 octombrie 2001, inculpatele G.O. și E.A. s-au întâlnit cu T.N.T. și

împreună au hotărât să facă rost de bani pentru a cumpăra droguri. În acest

scop cei trei s-au deplasat în apropierea Liceului P.T.T.R. unde, la

indicațiile lui T.N.T., inculpata G.O. a acostat-o pe martora M.G., care avea

cercei din aur în urechi și, pe un ton prefăcut nervos i-a reproșat martorei că

i-ar fi bătut sora, deși inculpata nu avea vreo soră.

Conform scenariului stabilit,

inculpata G.O. l-a întrebat pe T.N.T. dacă martora este cea care i-a bătut

sora, însă, cum între timp acesta a observat-o pe partea vătămată S.A. care

avea mai multe bijuterii, i-a răspuns inculpatei că aceasta din urmă i-a bătut

sora. Cu același ton prefăcut inculpata a acostat-o pe partea vătămată S.A.,

imputându-i fapta inventată și trăgând-o de mână în spatele unui bloc din

apropiere, timp în care a trimis-o pe inculpata E.A. să-i caute pretinsa soră

spre a fi adusă.

Inculpata G.O. i-a cerut părții

vătămate să-i dea brățara de la mână dar, fiind refuzată, i-a desfăcut-o cu

forța și a luat-o. Între timp s-a întors inculpata E.A. cu „vestea” că nu a

găsit-o pe sora inculpatei G.O.

Aceasta din urmă i-a scos părții

vătămate S.A. inelul din aur de pe deget, încercând să îi scoată de pe deget și

celălalt inel însă nu a reușit.

Cele două brățări sustrase au fost

date de inculpata G.O. lui T.N.T., care a fugit apoi de la locul faptei.

Și inculpata E.A. s-a îndepărtat de

acel loc însă observând că inculpata G.O. este reținută de partea vătămată, s-a

întors, încercând să o scape.

Intervenind și alte colege ale

părții vătămate, inculpata G.O. a lovit-o pe S.A. peste față, iar inculpata

E.A. a încercat să o smulgă pe coinculpată din grup, aducându-i injurii părții

vătămate.

În cele din urmă ambele inculpate au

fost reținute de persoanele care au venit în ajutorul părții vătămate și

predate lucrătorilor de la secția 22 Poliție.

T.N.T., față de care a fost disjunsă

cauza, a amanetat bijuteriile, prin serviciile martorului I.V., primind suma de

600.000 lei.

Ulterior bijuteriile au fost

restituite părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata E.A., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând

achitarea, întrucât nu se face vinovată de comiterea vreunei infracțiuni,

intervenind numai pentru aplanarea conflictului.

Prin decizia penală nr. 190 din 3

aprilie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului, a

desființat în parte hotărârea atacată, înlăturând pedeapsa aplicată și

dispozițiile art. 81 și art. 110 C. pen.

Rejudecând, în baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen., art. 99 și art. 100 C. pen., a aplicat inculpatei E.A. măsura educativă a

mustrării.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de control judiciar a

constatat că, în raport de contribuția redusă a inculpatei E.A. la comiterea

infracțiunii, de conduita sinceră în cursul procesului, de mediul familial, de

intelectuali, din care provine, de vârsta acesteia, fiind în plină perioadă de

formare și efectuare a studiilor pentru îndreptarea inculpatei sus-numite este

suficientă luarea măsurii educative a mustrării.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care

a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei luări a măsurii educative

a mustrării, impunându-se, în raport de contribuția reală a inculpatei la

săvârșirea infracțiunii și gradul ridicat de pericol social al faptei,

aplicarea pedepsei închisorii, cu suspendarea condiționată a executării, așa

cum a procedat instanța de fond.

Verificând hotărârea atacată în baza

materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs se întemeiază pe

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

însă nu este fondat.

Situația de fapt a fost bine

stabilită și reținută în cauză și din aceasta rezultă că inculpata E.A. a

participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin acte de complicitate,

constând în ajutorul dat inculpatei G.O., materializat în prezența fizică la

locul și în timpul săvârșirii infracțiunii, după ce, în precedent, au luat

împreună hotărârea infracțională.

Corect însă s-a reținut și că

inculpata E.A. a avut o contribuție redusă la executarea acțiunilor, principală

și adiacentă, care realizează latura obiectivă a infracțiunii.

În raport de această realitate, dar

și de datele de caracterizare a persoanei inculpatei E.A. minoră, elevă și

aflată în prezent în continuarea studiilor, neexistând indicii că ar mai fi

comis fapte antisociale și făcând parte dintr-o familie de intelectuali, mama

medic, iar tatăl informatician, părinții însă fiind divorțați, se constată că

justificat instanța de apel a apreciat diferit natura sancțiunii necesară

îndreptării celor două inculpate, luând față de inculpata E.A. măsura educativă

a mustrării.

În adevăr, potrivit art. 100 alin.

(2) C. pen., pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că nu este suficientă

luarea unei măsuri educative pentru îndreptarea minorului.

Toate criteriile prevăzute de art.

100 alin. (1) C. pen., care trebuiesc avute în vedere la alegerea sancțiunii

aplicabile minorului care a săvârșit o infracțiune, au fost luate în

considerare de către instanță atunci când a luat măsura educativă a mustrării

inculpatei E.A., existând temeiuri să se creadă că aceasta este suficientă

pentru îndreptarea făptuitoarei.

Față de cele ce preced, recursul

parchetului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 190/ A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II–a

penală, privind pe inculpata E.A.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.