ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC F.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, să se dispună anularea pct. 4 din decizia nr. 641 din 17 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, a tuturor celorlalte acte subsecvente acesteia, cât și exonerarea de la plata impozitului pe profit aferent anului 1996, în sumă de 7.803.671 lei și a impozitului pe profit aferent anilor 1997 - 1998, în sumă de 579.073.762 lei.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, rejudecând cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr. 439 din 3 martie 2004, a admis acțiunea precizată de reclamantă, a anulat pct. 4 din decizia nr. 641 din 17 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și partea corespunzătoare din procesul-verbal nr. 25 din 22 februarie 1999, al Direcției Generale a Finanțelor Publice a municipiului București și a exonerat-o pe reclamantă de plata obligațiilor fiscale stabilite cu titlu de impozit pe profit suplimentar aferent anilor 1996, 1997 și 1998, în cuantumul menționat în dispozitivul hotărârii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizelor contabile și tehnico-judiciare care au stabilit că sumele menționate cu titlu de impozit pe profit suplimentar aferent anilor 1996, 1997 și 1998, prin actele de control financiar, nu sunt datorate de reclamantă.

Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, deși se impunea respingerea ei și menținerea actelor de control financiar, ca legale și temeinice, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei, obligațiile fiscale cu titlu de impozit pe profit suplimentar, aferent anilor 1996, 1997 și 1998. Recursurile sunt nefondate. În cauză s-au administrat probe, cu acte, expertiză contabilă, completată și expertiză tehnică judiciară, completată ulterior. Instanța de fond a reținut corect, în raport cu probele administrate, nelegalitatea actelor de control financiar care au stabilit în sarcina intimatei-reclamante, obligații fiscale cu titlu de impozit pe profit suplimentar, în sumă de 7.803.671 lei, aferent anului 1996, respectiv în sumă de 579.073.762 lei, aferent anilor 1997 și 1998, nedatorate.

Ca atare, criticile aduse sentinței pronunțate, sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate, iar recursurile pârâților sunt nefondate și urmează să fie respinse potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva sentinței nr. 439 din 3 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.