ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 mai 2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC F.E. SRL a solicitat

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală

a Finanțelor Publice a municipiului București, să se dispună anularea pct. 4

din decizia nr. 641 din 17 aprilie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor Publice

și pe cale de consecință, a tuturor celorlalte acte subsecvente acesteia, cât

și exonerarea de la plata impozitului pe profit aferent anului 1996, în sumă de

7.803.671 lei și a impozitului pe profit aferent anilor 1997 - 1998, în sumă de

579.073.762 lei.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, rejudecând cauza în fond după casare, prin

sentința civilă nr. 439 din 3 martie 2004, a admis acțiunea precizată de

reclamantă, a anulat pct. 4 din decizia nr. 641 din 17 aprilie 2000, emisă de

Ministerul Finanțelor Publice și partea corespunzătoare din procesul-verbal nr.

25 din 22 februarie 1999, al Direcției Generale a Finanțelor Publice a municipiului

București și a exonerat-o pe reclamantă de plata obligațiilor fiscale stabilite

cu titlu de impozit pe profit suplimentar aferent anilor 1996, 1997 și 1998, în

cuantumul menționat în dispozitivul hotărârii.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizelor contabile și

tehnico-judiciare care au stabilit că sumele menționate cu titlu de impozit pe

profit suplimentar aferent anilor 1996, 1997 și 1998, prin actele de control

financiar, nu sunt datorate de reclamantă.

Împotriva sus-menționatei

sentințe au declarat recurs, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit

instanța de fond a admis acțiunea, deși se impunea respingerea ei și menținerea

actelor de control financiar, ca legale și temeinice, prin care au fost

stabilite în sarcina reclamantei, obligațiile fiscale cu titlu de impozit pe

profit suplimentar, aferent anilor 1996, 1997 și 1998.

Recursurile sunt nefondate.

În cauză s-au administrat

probe, cu acte, expertiză contabilă, completată și expertiză tehnică judiciară,

completată ulterior.

Instanța de fond a reținut

corect, în raport cu probele administrate, nelegalitatea actelor de control

financiar care au stabilit în sarcina intimatei-reclamante, obligații fiscale

cu titlu de impozit pe profit suplimentar, în sumă de 7.803.671 lei, aferent

anului 1996, respectiv în sumă de 579.073.762 lei, aferent anilor 1997 și 1998,

nedatorate.

Ca atare, criticile aduse

sentinței pronunțate, sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate, iar

recursurile pârâților sunt nefondate și urmează să fie respinse potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București,

împotriva sentinței nr. 439 din 3 martie 2004, a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2005.