ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7524/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta A.G. a solicitat în contradictoriu cu

Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 6890/6008/2003,

pe care a criticat-o, ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că, deși a

prezentat documentele necesare, pârâta nu i-a recunoscut dreptul de a beneficia

de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1658 din 21 octombrie 2003,

a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 6890/6008/2003 și

a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că reclamanta

se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că s-a refugiat

împreună cu părinții, din comuna Pitușca, Basarabia, în 1940, în regiunea

București. Aici au rămas până în 1941 ,când s-au reîntors în Basarabia, de

unde, împreună cu mama sa, s-a refugiat din nou în România, în anul 1944.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Recurenta a susținut în esență că la

data depunerii dosarului la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

petenta nu a prezentat toate dovezile, în sensul acordării drepturilor, iar

pentru valorificarea declarațiilor de martori, prezentate în fața instanței,

era necesar să se adreseze cu o nouă cerere, comisiei de specialitate.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 127/2002,

dovada încadrării în situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000. se face cu

acte oficiale. eliberate de organele competente, iar în lipsa acestora. se

poate face prin declarație de martori [art. 4 alin. (2) și (3)].

Potrivit înscrisurilor aflate la

dosarul cauzei, respectiv certificatul nr. 2869, emis de Inspectoratul Școlar

al județului Ilfov, factura nr. 196 din 26 septembrie 1940, certificatul emis

de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Generală a Arhivelor Statului, nr. I

15514 din 1 septembrie 1959, precum și din declarațiile autentificate ale

martorilor I.I. și D.T., rezultă că reclamanta a făcut dovada calității de

refugiat, împreună cu familia, în perioada reținută de instanța de fond.

Ca atare, hotărârea pronunțată de

această instanță, este temeinică și legală, reclamanta A.G. încadrându-se în

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

De altfel, Casa de Pensii a municipiului

București, prin motivele de recurs, nu contestă realitatea dovezilor, ci data

prezentării acestora, în funcție de această împrejurare petenta urmând să se

adreseze cu o nouă cerere.

Nu poate fi primită o astfel de

apărare, întrucât instanța are îndatorirea, în virtutea dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a

preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și să ordone

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

În consecință, pentru considerentele

de mai sus și neexistând nici motive de casare de ordine publică, se va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1658 din 21

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.