ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8747/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

G.O. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 5743 din 8

iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unei noi

hotărâri conforme cu realitatea.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la 18 ianuarie 1941 s-a refugiat împreună cu mama sa, din Bucovina de

Nord, la Siret și apoi la Mitocul Dragomirnei, până la 31 decembrie 1941, când au revenit la domiciliul inițial și că la 4 februarie 1944 s-au refugiat

din nou, pe teritoriul României, unde au rămas definitiv.

A mai arătat că, deși a depus actele

necesare pentru dovedirea perioadelor de refugiu, pârâta nu i-a luat în

considerare, decât perioada de după 7 iunie 1944.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1943 din 19 noiembrie 2003,

a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și, constatând că

reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, a obligat pârâta, să-i acorde

drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la 1 noiembrie 2002,

pentru perioadele 17 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 și 4 februarie 1944 - 6

martie 1945.

Instanța a reținut că reclamanta, cu

actele prezentate, a făcut dovada susținerilor sale privind perioada de refugiu

și localitatea de unde s-a refugiat.

Instanța a reținut că reclamanta a

făcut dovada că împreună cu mama sa, în cele două perioade menționate, a fost

nevoită să plece din localitatea de domiciliu, stabilindu-se apoi, după cel

de-al doilea refugiu, în România.

A mai reținut că și mamei sale, S.E.

i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioadele

1 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 și 4 februarie 1944 - 6 martie 1945, iar

reclamanta s-a născut la 17 ianuarie 1941, în timpul refugiului mamei sale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

Recurenta a susținut, în esență, că

în raport cu actele prezentate, comisia de specialitate a emis hotărârea a

cărei anulare se solicită prin acțiune, cu respectarea prevederilor legale în

materie.

Critica este neîntemeiată.

Așa cum corect s-a reținut în sentință,

din declarațiile notariale date de B.C. și C.M., persoane care s-au aflat, de

asemenea, în situația de refugiate, reiese că reclamanta a fost nevoită să

plece din localitatea Sinăuți (aflată în prezent pe teritoriul Ucrainei),

împreună cu mama sa, la 18 ianuarie 1941, după ocuparea acesteia, de

autoritățile sovietice și s-a înapoiat în localitatea respectivă, la 31

decembrie 1941.

Martorii au menționat că la 4

februarie 1944, reclamanta a părăsit din nou localitatea Sinăuți, urmare a

înaintării trupelor sovietice, stabilindu-se împreună cu mama sa, în

localitatea Paroșeni și de atunci nu a părăsit teritoriul României.

De altfel, și mamei sale i s-a stabilit calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, prin hotărârea de revizuire nr. 258 din 7

ianuarie 2003 a Casei Județene de Pensii Alba, pentru perioadele 1 ianuarie

1941 - 31 decembrie 1941 și 4 februarie 1944 - 6 martie 1945.

Din certificatul de naștere depus la

dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la 17 ianuarie 1941 și, minoră fiind,

era normal să fie luată de mama sa, în refugiu.

Prin urmare, față de considerentele

expuse, se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, iar

recursul declarat de pârâtă, se va respinge ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenta-pârâtă va fi obligată să achite reclamantei, suma de 4.000.000 lei,

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței

prezentate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1943 din

19 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta Casa de Pensii a municipiului

București, să plătească intimatei G.O., suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de

judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.