ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2128/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții I.G., I.P. și L.C. au solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2422 seria M.03, emis de Ministerul Industriilor în ceea ce privește terenul în suprafață de 155 mp, situat în str. Lucaci, București. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în București, str. Traian și au formulat o acțiune în revendicare, pentru suprafața de 155 mp, ocupată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Textile - Pielărie, care le-a opus un titlu emis de Ministerul Industriilor. După declinarea competenței de la Tribunalul București și, apoi, de la Judecătoria sectorului 3, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1368 din 17 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamanților, ca tardiv formulată.

S-a reținut că reclamanții au luat cunoștință, cu certitudine, de actul administrativ atacat la data de 12 iunie 2001, când au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Textile - Pielărie, lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului de 155 mp, situat în str. Lucaci, București, iar acțiunea au formulat-o la data de 20 august 2002, cu depășirea termenului de un an, prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamanții, susținând, în esență, că au luat cunoștință de titlu de proprietate al institutului la data de 6 septembrie 2001, când le-a fost comunicată întâmpinarea, formulată în dosarul privind revendicarea terenului, nu la data de 12 iunie 2001, cum greșit a reținut prima instanță.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanță nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere. În cauză, actul administrativ atacat este certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 2422 seria M.03, emis la data de 28 iunie 1995 de Ministerul Industriilor, conform H.G. nr. 834/1991; acest act a fost comunicat, în mod corect, numai cu subiecții raportului juridic de drept administrativ, nominalizați prin atestarea dreptului de proprietate asupra terenului. În ce privesc terții, respectiv reclamanții, actul administrativ (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) nu a fost comunicat, întrucât nu există nici o prevedere legală în acest sens.

Prima instanță a reținut însă, că, reclamanții au luat cunoștință de actul administrativ atacat, la data de 12 iunie 2001, când au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Textile - Pielărie, lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 155 mp. Or, în raport cu data de 12 iunie 2001, acțiunea formulată la 20 august 2002, în adevăr este tardivă, întrucât a fost depășit termenul prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990. Împrejurarea că în litigiul privind revendicarea terenului în suprafață de 155 mp, la data de 6 septembrie 2001, s-a formulat o întâmpinare, de către institut, nu este de natură să creeze îndoieli cu privire la data când reclamanții au luat cunoștință de actul administrativ, respectiv datat la 12 iunie 2001. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.G., I.P. și L.C. împotriva sentinței civile nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2004.