ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2128/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții I.G., I.P. și L.C. au

solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate nr. 2422 seria M.03, emis de Ministerul Industriilor în ceea ce

privește terenul în suprafață de 155 mp, situat în str. Lucaci, București.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în București, str. Traian și

au formulat o acțiune în revendicare, pentru suprafața de 155 mp, ocupată de

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Textile - Pielărie, care le-a opus un

titlu emis de Ministerul Industriilor.

După declinarea competenței de la Tribunalul București și, apoi, de la Judecătoria sectorului 3, Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1368 din 17 septembrie

2003, a respins acțiunea reclamanților, ca tardiv formulată.

S-a reținut că reclamanții au luat

cunoștință, cu certitudine, de actul administrativ atacat la data de 12 iunie

2001, când au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare

Dezvoltare Textile - Pielărie, lăsarea în deplină proprietate și posesie a

terenului de 155 mp, situat în str. Lucaci, București, iar acțiunea au

formulat-o la data de 20 august 2002, cu depășirea termenului de un an,

prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, reclamanții, susținând, în esență, că au luat cunoștință de titlu de

proprietate al institutului la data de 6 septembrie 2001, când le-a fost

comunicată întâmpinarea, formulată în dosarul privind revendicarea terenului,

nu la data de 12 iunie 2001, cum greșit a reținut prima instanță.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr.

29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanță nu se va putea

face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui

anulare se cere.

În cauză, actul administrativ atacat

este certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 2422 seria M.03,

emis la data de 28 iunie 1995 de Ministerul Industriilor, conform H.G. nr. 834/1991;

acest act a fost comunicat, în mod corect, numai cu subiecții raportului

juridic de drept administrativ, nominalizați prin atestarea dreptului de

proprietate asupra terenului.

În ce privesc terții, respectiv

reclamanții, actul administrativ (certificatul de atestare a dreptului de

proprietate) nu a fost comunicat, întrucât nu există nici o prevedere legală în

acest sens.

Prima instanță a reținut însă, că,

reclamanții au luat cunoștință de actul administrativ atacat, la data de 12

iunie 2001, când au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național

de Cercetare Dezvoltare Textile - Pielărie, lăsarea în deplină proprietate și

posesie a terenului în suprafață de 155 mp.

Or, în raport cu data de 12 iunie

2001, acțiunea formulată la 20 august 2002, în adevăr este tardivă, întrucât a

fost depășit termenul prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990.

Împrejurarea că în litigiul privind

revendicarea terenului în suprafață de 155 mp, la data de 6 septembrie 2001,

s-a formulat o întâmpinare, de către institut, nu este de natură să creeze

îndoieli cu privire la data când reclamanții au luat cunoștință de actul

administrativ, respectiv datat la 12 iunie 2001.

În consecință, soluția adoptată este

legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.G.,

I.P. și L.C. împotriva sentinței civile nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2004.