ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2003

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 29

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 C. pen., a fost

condamnat inculpatul N.S.M. la 17 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

8 ani.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat o scândură în lungime de 70 cm și lată de 10 cm,

corp delict.

Inculpatul a fost obligat la 30

milioane despăgubiri către partea civilă N.I. și la o prestație periodică

lunară în favoarea minorilor P.N., P.E.I., P.C.N. și P.F.R., cu începere de la

2 mai 2002 și până la majoratul minorilor.

Inculpatul a mai fost obligat la

1.686.941 lei către partea civilă Spitalul Județean Slatina, cu dobânzile

legale de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la plata integrală a

sumei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpatul și soția sa au acceptat

să locuiască împreună cu socrii și copii acestora.

Victima P.G., soacra inculpatului

era stăpânită de viciul beției și frecvent declanșa conflicte în familie,

agresând verbal atât pe copiii săi, cât și pe inculpat.

Astfel, în ziua de 2 mai 2002, când

inculpatul a venit acasă, victima aflată în stare de ebrietate, a început să-i

adreseze expresii jignitoare, i-a pus în vedere să plece din locuință, i-a

strigat că întreține relații intime cu fiicele sale minore, încercând să-l

lovească.

În această împrejurare, inculpatul a

lovit-o cu pumnii, trântind-o la pământ și acolo a lovit-o cu picioarele,

provocându-i leziuni corporale grave.

Cu toate că în apartament se aflau

fiicele victimei, acestea nu au intervenit pentru aplanarea conflictului.

Observând că victima este în stare

gravă a solicitat serviciului de ambulanță să o transporte la spital pe

victimă.

Victima nu a mai putut fi salvată și

în ziua de 3 mai 2002 a decedat.

Din cuprinsul raportului

medico-legal de autopsiere a cadavrului, a rezultat că, moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat taponamentului cardiac, urmarea hemopericardului masiv

produs prin ruptură de venă cavă superioară, consecință a unui traumatism

toracic.

În sângele victimei s-a constatat o

concentrație de 1,65 gr %o alcool.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

apel inculpatul, criticând hotărârea pentru nereținerea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen., infracțiunea fiind comisă sub imperiul unei puternice

tulburări.

Prin decizia penală nr. 137 din 27

martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul

inculpatului, s-a desființat sentința apelată și reținând în favoarea

inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., acesta a fost condamnat  la

8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., fiind

menținute în rest dispozițiile hotărârii.

În termen legal, împotriva deciziei

pronunțată în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova care a susținut, în esență, următoarele:

Greșita reținere a dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., în contextul în care nu s-a dovedit că inculpatul a

fost puternic tulburat printr-un act provocator al părții vătămate.

Critica va fi examinată în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.,

constatându-se însă că, instanța a reținut în mod corect împrejurările de fapt

și de drept care au condus la circumstanțierea răspunderii penale.

Desigur, este de necontestat că pe

fondul consumului de alcool între inculpat și victimă existau frecvent

conflicte, ocazie în care aceștia se insultau reciproc.

Dar, împrejurările concrete în care

s-au derulat faptele din ziua de 2 mai 2002, depășesc cu mult ceea ce se

consuma adesea între aceștia.

Inculpatul a acționat violent în

ziua respectivă, nu datorită insultelor obișnuite care i le adresa victima, la

beție, ci datorită afirmațiilor calomnioase grave la adresa acestuia:

imputându-i că întreține relații cu fiicele sale minore și încercând să-l

lovească cu o scândură, victima a adus o atingere gravă demnității sale,

printr-o acțiune agresivă și ilicită care putea produce o stare emoțională de

puternică tulburare, de natura celei prevăzută de lege și sub imperiul căreia a

comis lovirea gravă a victimei, care a condus la deces.

Nu se poate reține nici susținerea

din motivele de recurs, potrivit căreia conduita ilicită a victimei nu a fost

dovedită.

Din declarațiile martorelor P.I.,

P.D. și N.M.M. rezultă, fără echivoc, că victima a făcut grave afirmații la

adresa inculpatului, cerându-i insistent să părăsească, locuința.

Aceste declarații combinate cu

susținerile constante ale inculpatului fac dovada condițiilor necesare

reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., aspect sub care, soluția

criticată este atât legală, cât și temeinică.

Respectând dispozițiile legale, cât

și probele administrate în cauză, atât reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b),

cât și pedeapsa aplicată vor fi menținute prin respingerea recursului declarat

de parchet, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată timpul detenției preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 137 din 27 martie

2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul N.S.M.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 3 mai 2002 la 10 septembrie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.