ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1970/2003

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 426 din 4

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Brăila s-a admis cererea de contopire

a unor pedepse formulată de condamnatul T.V., privind pedepsele de 5 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1290 din 6 iunie 2002, pronunțată

de Judecătoria Brăila, 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 381 din 14 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Brăila, 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2062 din 9 octombrie 2001, pronunțată de

Judecătoria Brăila și 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 281 din 5 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Brăila și în consecință;

- au fost decontopite pedepsele de

mai sus, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală 1290 din 6 iunie 2002 a Judecătoriei Brăila,

definitivă la 1 iulie 2002 prin neapelare, în pedepsele de 4 ani și 10 luni

închisoare și restul de 751 zile închisoare; rămas neexecutat din pedeapsa de 5

ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 570/1993 a

Judecătoriei Brăila, fiind înlăturat sporul de 2 luni închisoare;

- pedeapsa de 6 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 381/14 noiembrie 2000 a

Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la data de 29 noiembrie 2000, în

pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii

unor drepturi, 4 ani și 2 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 5 ani și

6 luni închisoare și restul de 779 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare și un an pedeapsa complimentară aplicată prin

sentința penală nr. 111 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Brăila și au fost

înlăturate cele două sporuri de câte o lună închisoare.

- pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2062 din 9 octombrie 2001 a Judecătoriei

Brăila, definitivă la 2 aprilie 2002 prin decizia penală nr. 156 din 19 martie

2002 a Tribunalului Brăila, în pedepsele de 2 ani închisoare, un an închisoare

și restul de 751 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani

închisoare și un an pedeapsa complimentară aplicată prin sentința penală nr.

111 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Brăila și au fost înlăturate cele două

sporuri de câte 6 luni închisoare.

- pedeapsa de 4 ani și 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 281 din 5 iulie 2002 a

Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare la 23 iulie 2002 în pedeapsa de

4 ani închisoare și restul de 975 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 5 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 570 din 9

martie 1993 a Judecătoriei Brăila și a fost înlăturat sporul de 2 luni

închisoare.

S-au contopit pedepsele de 4 ani și

10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1290 din 6 iunie 2002 a

Judecătoriei Brăila cu pedepsele de 4 ani închisoare, și 2 ani pedeapsa

complimentară, 4 ani și 2 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 5 ani

și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2062 din 9 octombrie

2001 a Judecătoriei Brăila și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 281 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Brăila, urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an

închisoare, în total, s-a dispus să execute 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a),b) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., cu referire

la art. 39 alin. (2) C. pen., s-a menținut revocarea beneficiului liberării

condiționate pentru restul de 751 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 5 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 570/93 a

Judecătoriei Brăila.

S-a contopit acest rest cu pedeapsa

de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară, urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni

închisoare, în total, va executa 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a condamnatului, iar în baza art. 36 alin. (3) C.

pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă timpul executat începând cu 3 martie

2000 la zi, precum și durata reținerii din datele de 24 februarie 2000, 29

februarie 2000 și 8 decembrie 1999.

S-au anulat vechile mandate și s-a

dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă.

S-a motivat în pronunțarea acestei

soluții că, pedepsele aplicate prin hotărârile de mai sus sunt aplicate pentru

fapte concurente și cum condamnatul execută pedepse distincte, sunt aplicabile

regulile contopirii potrivit art. 36 C. pen., cu referire la art. 34 lit. b) C.

pen., și art. 449 lit. a) C. proc. pen.

În termen legal împotriva hotărârii

de mai sus a declarat apel condamnatul, care a susținut că restul neexecutat de

751 zile era aplicat pentru o faptă concurentă situația în care, nu se mai

impunea a fi contopit.

Prin decizia penală nr. 670 din 10

decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat cu motivarea că au fost respectate dispozițiile

art. 34 și art. 36 C. pen., atât în privința tehnicii juridice folosite, cât și

în limitele legale în care s-a stabilit pedeapsa rezultantă și sporul aplicat.

Împotriva hotărârilor de mai sus a

declarat, în termen legal, recurs condamnatul.

Prin motivele scrise, recurentul

condamnat a susținut că se impunea a fi contopite și pedepsele aplicate prin

sentința penală nr. 111 din 1 iunie 1998 pronunțată de Tribunalul Brăila și

totodată să-i fie computate din pedeapsa rezultantă obținută în urma

contopirii, perioadele de arest menționate în această hotărâre.

Critica va fi examinată în raport de

actele și lucrările cauzei, dar și de dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat,

iar hotărârile recurate conforme legii.

Astfel, este de subliniat că, în mod

corect, instanța de fond prin hotărârea recurată a realizat două operațiuni de

contopire distincte: mai întâi, au fost contopite pedepsele aplicate prin

sentințele penale nr. 1290/2002, 381/2000, 2062/2001 și 281/2002 pentru fapte

concurente și care a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 34 și art.

36 C. pen., după care, s-a realizat și o contopire finală a pedepsei rezultantă

din prima operațiune juridică cu restul neexecutat de 751 zile închisoare din

pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

570/1993 a Judecătoriei Brăila; ultima operațiune a avut un alt temei juridic,

cel prevăzut de art. 39 alin. (2) C. pen., referitor la contopirea pedepselor

în caz de recidivă.

Atât

în cazul primei operațiuni de contopire, având la bază regulile concursului de

infracțiuni, cât și în situația celei de a doua referitoare la contopirea

pedepselor în caz de recidivă, au fost respectate dispozițiile legale privind

limitele legale ale pedepsei rezultante și ale sporului aplicat.

În

ce privește susținerea recurentului privind contopirea și a pedepselor ce au

făcut obiectul hotărârii nr. 111 din 1 iunie 1998 a Tribunalului Brăila aceasta

este nefondată.

Este

de observat că, obiectul hotărârilor de mai sus l-a format contopirea unor

pedepse aplicate prin sentințele penale nr. 177 din 21 ianuarie 1997 și nr. 171

din 7 noiembrie 1997 pronunțate de Judecătoria Brăila și respectiv, Tribunalul

Brăila pentru fapte concurente, condamnări care însă în raport de pedepsele

supuse contopirii prin cererea dedusă judecății, atrag starea de recidivă.

În

atare situație, pe de o parte ele nu puteau fi supuse contopirii potrivit

regulilor de la concursul de infracțiuni, iar pe de altă parte, nefiind

realizată o contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente, nu aveau

aplicabilitate nici dispozițiile art. 36 alin. (3) C. pen., potrivit cărora,

dacă s-a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară

ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile

concurente.

Pentru

considerentele expuse, în mod legal nu s-a efectuat contopirea cu pedepsele ce

fac obiectul hotărârii nr. 111/1998 și nici nu s-au computat perioadele de

detenție menționate în hotărâre.

Așa

fiind, criticile formulate sunt nefondate și cum nu s-au constatat nici alte

motive de casare, urmare a examinării din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 670/A din 10

decembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2003.