ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2004

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 16 din 12 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Brăila s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul I.V. și în consecință: S-a dispus descontopirea pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Brăila în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare și de un an închisoare și s-a înlăturat sporul de 3 luni închisoare. S-a descontopit pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 235 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Făurei în pedepsele de 6 luni închisoare, un an și 6 luni închisoare și restul de 232 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325 din 14 septembrie 2000 a Judecătoriei Făurei.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni și de un an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și pedepsele de 6 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni sporită cu 6 luni, urmând ca în final condamnatul să execute 4 ani închisoare. S-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 232 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Judecătoriei Făurei, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit rezultanta de 4 ani închisoare cu restul de 232 zile urmând ca cel condamnat să execute pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu 2 luni, în final 4 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă timpul executat începând cu 23 martie 2003. S-a dispus anularea mandatelor nr. 510 din 14 noiembrie 2003 și nr. 470 din 3 iunie 2003 și s-a dispus emiterea unui nou mandat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că faptele pentru care I.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei sunt concurente. Prin decizia penală nr. 65/ A din 11 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reținându-se că este neîntemeiată critica formulată, în sensul că s-au aplicat două sporuri, temeiul aplicării acestora fiind diferit.

Condamnatul a declarat recurs susținând că aplicarea sporului de 2 luni este nelegală. Recursul declarat de condamnat este neîntemeiat din următoarele considerente. Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 308 din 17 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brăila, definitivă la 10 noiembrie 2003, prin decizia penală nr. 610 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați, I.V. a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru faptele comise la 23 martie 2003. Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare care a fost sporită cu 3 luni, urmând ca în final cel condamnat să execute pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare.

Mai rezultă că I.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 235 din 8 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Făurei definitivă prin neapelare la 3 iunie 2003, la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele fapte fiind comise la 27 ianuarie 2002. Conform art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare. Prin aceiași sentință s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 232 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325 din 14 septembrie 2000 a Judecătoriei Făurei și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

Întrucât faptele din 27 ianuarie 2002 și 23 martie 2003 au fost săvârșite de I.V. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și nr. 235/2003 a Judecătoriei Brăila sunt concurente, astfel încât corect s-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen. Cu ocazia contopirii pedepselor s-a făcut însă o greșită aplicare a legii. Astfel nu s-a ținut seama de faptul că o parte dintre faptele concurente au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie [(art. 37 lit. a) C. pen.)] față de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Judecătoriei Făurei, iar cealaltă parte în stare de recidivă postexecutorie [(art. 37 lit. b) C. pen.)] față de aceiași pedeapsă.

În consecință contopirea s-a efectuat fără a fi avute în vedere faptul că prin cele două hotărâri definitive s-au stabilit, cu autoritate de lucru judecat, pedepse pentru infracțiuni comise în stare de recidivă. Ca atare este greșit procedeul instanței de a contopi o pedeapsă rezultantă în componența căruia intră pedepse comise în stare de recidivă postexecutorie, cu un rest de pedeapsă care la data comiterii infracțiunilor era deja executată. Se mai constată că este greșită aplicarea în cauză a art. 39 alin. (2) C. pen., întrucât faptele fiind comise în timpul liberării condiționate dispozițiile incidente erau cele ale art. 61 C. pen. Tot astfel este nelegală aplicarea sporului de recidivă, întrucât, așa cum s-a mai arătat pedepsele aplicate pentru faptele comise în stare de recidivă au intrat în puterea lucrului judecat.

Se mai arată că în mod greșit s-a menținut revocarea liberării condiționate, deoarece acest aspect nu putea face obiectul judecății în cadrul soluționării cererii de contopire atâta timp cât revocarea liberării condiționate s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 235/2000 a Judecătoriei Făurei. Față de considerentele expuse se constată existența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. În consecință se va admite recursul și conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunțate. Rejudecând Curtea va admite cererea condamnatului și constatând existența concursului de infracțiuni va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei.

Restul de pedeapsă rămas neexecutat pentru care s-a revocat liberarea condiționată prin sentința penală nr. 235/2003 va fi contopit conform art. 61 C. pen., cu fiecare din pedepsele aplicate prin acea hotărâre, iar pedepsele rezultante se vor contopi conform art. 36 alin. (2) C. pen., cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 308/2000 urmând ca la pedeapsa rezultantă să se aplice un spor corespunzător, având în perseverența infracțională. Conform art. 36 alin. (3) C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada executată. Vor fi anulate mandatele de executare emise anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 65/ A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Galați. Casează sus-menționata decizie penală și sentința penală nr. 16 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului Brăila. Rejudecând, admite cererea de contopire formulată de condamnatul I.V. Constată că faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 308 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Brăila, definitivă la 10 noiembrie 2003, sunt concurente în conformitate cu art. 33 lit. a) cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 235 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Făurei, definitivă la 3 iunie 2003. Descontopește pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., înlăturând sporul de 3 luni închisoare. Descontopește pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei, în pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și restul de 232 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Judecătoriei Făurei, pentru care s-a dispus, conform art. 61 C. pen., revocarea liberării condiționate.

În baza art. 61 C. pen., contopește restul neexecutat de 232 zile, cu pedepsele de 6 luni și de un an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei, urmând ca cel condamnat să execute 232 zile închisoare și respectiv un an și 6 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., contopește pedepsele de 232 zile închisoare și de un an și 6 luni închisoare și pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de un an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni, urmând ca în final condamnatul să execute 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. proc. pen., deduce din pedeapsă perioada executată de la 23 martie 2003 la zi. Dispune anularea mandatelor de executare nr. 470 din 3 iunie 2003 emis de Judecătoria Făurei și nr. 510 din 14 noiembrie 2003 emis de Tribunalul Brăila și emiterea unui nou mandat de executare. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.