ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2004

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 16 din 12

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Brăila s-a admis cererea de contopire

formulată de condamnatul I.V. și în consecință:

S-a dispus descontopirea pedepsei de

3 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308 din 17

septembrie 2003 a Tribunalului Brăila în pedepsele componente de 3 ani și 6

luni închisoare și de un an închisoare și s-a înlăturat sporul de 3 luni

închisoare.

S-a descontopit pedeapsa de un an și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 235 din 8 mai 2003 a

Judecătoriei Făurei în pedepsele de 6 luni închisoare, un an și 6 luni

închisoare și restul de 232 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325 din 14 septembrie 2000 a

Judecătoriei Făurei.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.,

s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni și de un an închisoare, aplicate

prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și pedepsele de 6 luni

închisoare și un an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.

235/2003 a Judecătoriei Făurei, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

sporită cu 6 luni, urmând ca în final condamnatul să execute 4 ani închisoare.

S-a menținut revocarea liberării

condiționate pentru restul de 232 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Judecătoriei

Făurei, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit rezultanta de 4

ani închisoare cu restul de 232 zile urmând ca cel condamnat să execute

pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu 2 luni, în final 4 ani și 2 luni

închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa rezultantă timpul executat începând cu 23 martie 2003.

S-a dispus anularea mandatelor nr.

510 din 14 noiembrie 2003 și nr. 470 din 3 iunie 2003 și s-a dispus emiterea

unui nou mandat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că faptele pentru care I.V. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei

sunt concurente.

Prin decizia penală nr. 65/ A din 11

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat reținându-se că este neîntemeiată critica

formulată, în sensul că s-au aplicat două sporuri, temeiul aplicării acestora

fiind diferit.

Condamnatul a declarat recurs

susținând că aplicarea sporului de 2 luni este nelegală.

Recursul declarat de condamnat este

neîntemeiat din următoarele considerente.

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 17

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brăila, definitivă la 10 noiembrie

2003, prin decizia penală nr. 610 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel

Galați, I.V. a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., pentru faptele comise la 23 martie 2003.

Pedepsele au fost contopite în

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare care a fost sporită cu 3

luni, urmând ca în final cel condamnat să execute pedeapsa de 3 ani și 9 luni

închisoare.

Mai rezultă că I.V. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 235 din 8 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Făurei

definitivă prin neapelare la 3 iunie 2003, la 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., ambele fapte fiind comise la 27 ianuarie 2002.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni

închisoare.

Prin aceiași sentință s-a revocat

liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 232 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

325 din 14 septembrie 2000 a Judecătoriei Făurei și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

Întrucât faptele din 27 ianuarie

2002 și 23 martie 2003 au fost săvârșite de I.V. înainte de a fi condamnat

definitiv pentru vreuna dintre ele, infracțiunile pentru care a fost condamnat

prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila și nr. 235/2003 a

Judecătoriei Brăila sunt concurente, astfel încât corect s-a constatat

incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia contopirii pedepselor s-a

făcut însă o greșită aplicare a legii.

Astfel nu s-a ținut seama de faptul

că o parte dintre faptele concurente au fost comise în stare de recidivă

postcondamnatorie [(art. 37 lit. a) C. pen.)] față de pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Judecătoriei Făurei,

iar cealaltă parte în stare de recidivă postexecutorie [(art. 37 lit. b) C.

pen.)] față de aceiași pedeapsă.

În consecință contopirea s-a

efectuat fără a fi avute în vedere faptul că prin cele două hotărâri definitive

s-au stabilit, cu autoritate de lucru judecat, pedepse pentru infracțiuni

comise în stare de recidivă.

Ca atare este greșit procedeul

instanței de a contopi o pedeapsă rezultantă în componența căruia intră pedepse

comise în stare de recidivă postexecutorie, cu un rest de pedeapsă care la data

comiterii infracțiunilor era deja executată.

Se mai constată că este greșită

aplicarea în cauză a art. 39 alin. (2) C. pen., întrucât faptele fiind comise

în timpul liberării condiționate dispozițiile incidente erau cele ale art. 61

C. pen.

Tot astfel este nelegală aplicarea

sporului de recidivă, întrucât, așa cum s-a mai arătat pedepsele aplicate

pentru faptele comise în stare de recidivă au intrat în puterea lucrului

judecat.

Se mai arată că în mod greșit s-a

menținut revocarea liberării condiționate, deoarece acest aspect nu putea face

obiectul judecății în cadrul soluționării cererii de contopire atâta timp cât

revocarea liberării condiționate s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin

sentința penală nr. 235/2000 a Judecătoriei Făurei.

Față de considerentele expuse se

constată existența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen.

În consecință se va admite recursul

și conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa

hotărârile pronunțate.

Rejudecând Curtea va admite cererea

condamnatului și constatând existența concursului de infracțiuni va repune în

individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 308/2003 a

Tribunalului Brăila și nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei.

Restul de pedeapsă rămas neexecutat

pentru care s-a revocat liberarea condiționată prin sentința penală nr.

235/2003 va fi contopit conform art. 61 C. pen., cu fiecare din pedepsele

aplicate prin acea hotărâre, iar pedepsele rezultante se vor contopi conform

art. 36 alin. (2) C. pen., cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.

308/2000 urmând ca la pedeapsa rezultantă să se aplice un spor corespunzător,

având în perseverența infracțională.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen.,

se va deduce din pedeapsă perioada executată.

Vor fi anulate mandatele de

executare emise anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 65/ A din 11 februarie 2004 a

Curții de Apel Galați.

Casează sus-menționata decizie penală și sentința

penală nr. 16 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului Brăila.

Rejudecând, admite cererea de

contopire formulată de condamnatul I.V.

Constată că faptele pentru care a

fost condamnat prin sentința penală nr. 308 din 17 septembrie 2003 a

Tribunalului Brăila, definitivă la 10 noiembrie 2003, sunt concurente în

conformitate cu art. 33 lit. a) cu cele pentru care a fost condamnat prin

sentința penală nr. 235 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Făurei, definitivă la 3

iunie 2003.

Descontopește pedeapsa de 3 ani și 9

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului

Brăila în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de un an închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., înlăturând sporul de 3 luni închisoare.

Descontopește pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 235/2003 a Judecătoriei

Făurei, în pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și restul de

232 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 325/2000 a Judecătoriei Făurei, pentru care

s-a dispus, conform art. 61 C. pen., revocarea liberării condiționate.

În baza art. 61 C. pen., contopește

restul neexecutat de 232 zile, cu pedepsele de 6 luni și de un an și 6 luni

închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 235/2003 a Judecătoriei Făurei,

urmând ca cel condamnat să execute 232 zile închisoare și respectiv un an și 6

luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

contopește pedepsele de 232 zile închisoare și de un an și 6 luni închisoare și

pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de un an închisoare, aplicate prin

sentința penală nr. 308/2003 a Tribunalului Brăila, în pedeapsa cea mai grea de

3 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni, urmând ca în final

condamnatul să execute 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. proc.

pen., deduce din pedeapsă perioada executată de la 23 martie 2003 la zi.

Dispune anularea mandatelor de

executare nr. 470 din 3 iunie 2003 emis de Judecătoria Făurei și nr. 510 din 14

noiembrie 2003 emis de Tribunalul Brăila și emiterea unui nou mandat de

executare.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.