ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5964/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe inculpatul M.L. în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută și prelungită arestarea preventivă a inculpatului și dedusă prevenția de la 10 iulie 2003. Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a constatat că nu există constituire de parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în esență, că inculpatul M.L.

locuiește în comuna P.B., peste drum de casa părinților săi. Relațiile dintre părinții inculpatului, M.L. și M. s-au deteriorat în ultimii ani, ajungând de două ori în judecată pentru divorț, ultima oară în anul 2002, când a și fost admisă acțiunea. Aceleași relații tensionate existau și între inculpat și tatăl său M.L., acesta din urmă reclamându-l la poliție pentru fapta de a-i fi tăiat și vândut mai mulți arbori de pe un teren proprietate împădurit, după cum și inculpatul își bănuia tatăl că i-a dat foc fânului pe care îl avea întins la uscat. Întotdeauna, în certurile dintre părinții săi, inculpatul intervenea în favoarea mamei. Pe acest fundal, în noaptea de 8 iulie 2002, după ce s-a întors de la tăiat lemne și cosit fân din punctul numit „Șendroaia” unde a stat mai multe zile, inculpatul M.L.

i-a auzit din curtea sa, pe părinții săi certându-se, iar pe mama sa chemându-l „hai că mă omoară tatăl tău.” Intrând în curtea părinților, inculpatul i-a despărțit, dându-l la o parte pe tatăl său, moment în care a fost insultat de acesta. Întrucât M.L. a încercat din nou să o agreseze pe soția sa, inculpatul l-a împins, determinând căderea acestuia pe platforma din beton din curte. În această situație, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu picioarele peste tot corpul, fiind oprit în cele din urmă de mama sa, care l-a scos din curte. Victima a reușit să se târască în camera în care dormea, unde a căzut după ușă și unde, în cursul nopții, a decedat. Potrivit Raportului de constatare medico-legală, moartea numitului M.L.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi traumatice de splină. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., și în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 234 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatului și desființând hotărârea, a reținut prevederile art. 74 și art. 76 C. pen. și l-a condamnat la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., făcând aplicația art. 64 și art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dispus prelungirea acesteia cu 30 zile.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată de către inculpat cu recurs, solicitând ca și în precedent, schimbarea încadrării juridice și în subsidiar, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că motivele invocate de inculpat se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., însă decizia instanței de apel va fi casată pentru cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, conform alin. (3) teza I din același text de lege. Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. pen., completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.

Examinând decizia atacată, se constată că aceasta cuprinde, în partea introductivă, numele și prenumele judecătorilor, respectiv, L.C. președinte și V.R.P. judecător. Aceeași decizie însă este semnată, ca președinte, de judecătorul V.R.P. și ca judecător de I.G.M., așa cum rezultă din textul dactilografiat. Așa fiind, este evident că au fost încălcate dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu același complet a participat la dezbaterea cauzei și la luarea hotărârii. Fiind vorba de o nulitate expresă care nu poate fi înlăturată în nici un mod, conform art. 197 alin. (2) și art. 3 C. proc. pen., decizia instanței de apel va fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv, Curtea de Apel Cluj.

Se va menține starea de arest a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 234 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 172 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, la Curtea de Apel Cluj. Menține starea de arest a inculpatului M.l. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 decembrie 2003.