ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5964/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172 din 8

septembrie 2003, Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe inculpatul M.L. în

baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 17 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută și prelungită

arestarea preventivă a inculpatului și dedusă prevenția de la 10 iulie 2003.

Au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că nu există

constituire de parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în esență, că

inculpatul M.L. locuiește în comuna P.B., peste drum de casa părinților săi.

Relațiile dintre părinții

inculpatului, M.L. și M. s-au deteriorat în ultimii ani, ajungând de două ori

în judecată pentru divorț, ultima oară în anul 2002, când a și fost admisă

acțiunea.

Aceleași relații tensionate existau

și între inculpat și tatăl său M.L., acesta din urmă reclamându-l la poliție

pentru fapta de a-i fi tăiat și vândut mai mulți arbori de pe un teren

proprietate împădurit, după cum și inculpatul își bănuia tatăl că i-a dat foc

fânului pe care îl avea întins la uscat.

Întotdeauna, în certurile dintre

părinții săi, inculpatul intervenea în favoarea mamei.

Pe acest fundal, în noaptea de 8 iulie

2002, după ce s-a întors de la tăiat lemne și cosit fân din punctul numit

„Șendroaia” unde a stat mai multe zile, inculpatul M.L. i-a auzit din curtea

sa, pe părinții săi certându-se, iar pe mama sa chemându-l „hai că mă omoară

tatăl tău.”

Intrând în curtea părinților,

inculpatul i-a despărțit, dându-l la o parte pe tatăl său, moment în care a

fost insultat de acesta. Întrucât M.L. a încercat din nou să o agreseze pe

soția sa, inculpatul l-a împins, determinând căderea acestuia pe platforma din

beton din curte. În această situație, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe

lovituri cu picioarele peste tot corpul, fiind oprit în cele din urmă de mama

sa, care l-a scos din curte.

Victima a reușit să se târască în

camera în care dormea, unde a căzut după ușă și unde, în cursul nopții, a

decedat.

Potrivit Raportului de constatare

medico-legală, moartea numitului M.L. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

interne consecutive unei rupturi traumatice de splină.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., și

în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 234 din 16

octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatului și desființând

hotărârea, a reținut prevederile art. 74 și art. 76 C. pen. și l-a condamnat la

12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., făcând aplicația art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dispus prelungirea acesteia cu 30 zile.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată de către inculpat cu recurs, solicitând ca și în precedent, schimbarea

încadrării juridice și în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată, Curtea

constată că motivele invocate de inculpat se întemeiază pe cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., însă

decizia instanței de apel va fi casată pentru cazul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, conform alin.

(3) teza I din același text de lege.

Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc.

pen., completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării

cauzei.

Când aceasta nu este posibil,

completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.

Examinând decizia atacată, se

constată că aceasta cuprinde, în partea introductivă, numele și prenumele

judecătorilor, respectiv, L.C. președinte și V.R.P. judecător.

Aceeași decizie însă este semnată,

ca președinte, de judecătorul V.R.P. și ca judecător de I.G.M., așa cum rezultă

din textul dactilografiat.

Așa fiind, este evident că au fost

încălcate dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu

același complet a participat la dezbaterea cauzei și la luarea hotărârii.

Fiind vorba de o nulitate expresă

care nu poate fi înlăturată în nici un mod, conform art. 197 alin. (2) și art.

3 C. proc. pen., decizia instanței de apel va fi casată și cauza trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, respectiv, Curtea de Apel Cluj.

Se va menține starea de arest a

inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 234 din 16 octombrie 2003 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.L. împotriva

deciziei penale nr. 172 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud,

la Curtea de Apel Cluj.

Menține starea de arest a

inculpatului M.l.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

17 decembrie 2003.