ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2545/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

octombrie 2002 la Tribunalul Alba sub nr. 7007, reclamanții B.G., ș.a. au

chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Casa

O.P.S.N.A.J. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții

să fie obligați să le restituie sumele încasate cu titlu de contribuție de

asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001,

iar pentru reclamantul B.G. pentru perioada 1 august 2000 - 1 martie 2001,

reactualizate cu rata inflației specificate la valoarea nominală în tabelul

anexat cererii, cu coeficientul de 30%, calculat la valoarea nominală a

fiecărei creanțe.

În motivarea acțiunii reclamanții,

judecătorii, grefieri, grefieri-dactilografi și alte categorii de personal

auxiliar la Judecătoria Sebeș au precizat că, în intervalul mai sus menționat,

li s-a reținut lunar, C.A.S. în procent de 7% din salariu, de către Tribunalul

Alba, sumele fiind virate în contul Casa O.P.S.N.A.J., deși potrivit art. 94 și

art. 41 din Legea nr. 92/1992 în vigoare în acea perioadă, beneficiau de

asistență medicală gratuită.

Tribunalul Alba prin sentința civilă

nr. 1065 din 20 nov. 2002; a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de Tribunalul Alba și de Casa O.P.S.N.A.J.; a admis acțiunea

formulată de reclamanți și a obligat pârâții să restituie fiecăruia dintre

reclamanți sumele reținute și virate de Tribunalul Alba, pe perioada: 1

ianuarie 2000 - 30 martie 2001, iar pentru B.G. pentru intervalul de 1 august

2000 - 1 martie 2001, reactualizate cu indicele de inflație până la data de 28

noiembrie 2002 și în continuare până la data executării integrale a obligației;

a respins acțiunea formulată de M.R., C.I., B.I. și P.N.M.; a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și, în consecință a

respins acțiunea, față de acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001

prin Legea nr. 92/1992 și OG nr. 409/1998 s-a instituit gratuitatea

asigurărilor medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate,

dispoziții legale care se coroborează și cu prevederile Legii nr. 145/1999. Că,

la data de 29 martie 2001, prin Legea nr. 118 aceste prevederi au fost

modificate, dar acest act normativ este ulterior datei de 1 martie 2001.

Prin decizia civilă nr. 1012 din 21

aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis recursul declarat de Casa

O.P.S.N.A.J. și a modificat sentința atacată în sensul că, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta-recurentă și, pe cale de

consecință a admis acțiunea reclamanților în sensul că a obligat Ministerul

Justiției și Tribunalul Alba să le plătească sumele deținute cu titlu de C.A.S.

pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, iar pentru Belei Gheorghe pe

perioada: 1 august 2000 - 1 martie 2001, reactualizate cu indicele de inflație

până la data de 28 noiembrie 2002 și în continuare până la data plății; a

respins acțiunea formulată de M.R., C.I., B.I. și P.N.M.; a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și de

Tribunalul Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de recurs, a reținut, în esență că pe perioada: 1 ianuarie 2000 - 30

martie 2001, Tribunalul a reținut fără temei legal cota de 7% contribuție la

asigurările sociale de sănătate din salariul reclamanților, în acea perioadă

fiind în vigoare dispozițiile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

potrivit cărora magistrații în activitate și pensionari, precum și personalul

auxiliar de specialitate beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență

medicală, medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997. Că,

necuprinderea în art. 6 din Legea nr. 145/1997 a magistraților ca beneficiari

ai asigurărilor de sănătate fără plata contribuției lunare, nu-i exclude pe

aceștia și nu-i obligă la achitarea sumelor respective cât timp, Legea nr.

92/1992 – lege specială derogatorie de la dreptul comun – prevede în mod expres

că au dreptul la gratuitate.

S-a mai reținut că, devreme ce magistrații

nu sunt scutiți de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate prevăzute

de Legea nr. 145/1997 această obligație revine instituției în care au fost

încadrați și, nicidecum recurentei casa O.P.S.N.A.J.

În conformitate cu prevederile art.

27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat

recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 1065 din 28 noiembrie 2002 a

Tribunalului Alba și deciziei civile nr. 1012 din 21 aprilie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, considerând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Că, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar

în condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr.

409/1998 precum și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că

acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.

Se susține în recursul în anulare că

printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menținute, în

ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că

li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Se mai susține și faptul că, Legea

nr. 145/1997, prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români

cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizi care au reședința

în România, precum și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; cei

exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai

multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează

magistrații și personalul auxiliar de specialitate; că, prin tăcerea

legiuitorului care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați, se

deduce faptul ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul

de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, se concluzionează că prin hotărârile

criticate instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în

vigoare când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească contribuția

lunară, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

Recursul

în anulare este fondat.

Este de reținut că, atât în considerentele

hotărârilor criticate cât și în motivele formulate în recursul în anulare, sunt

invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total

diferită.

Printr-o interpretare sistemică a tuturor

dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, urmează a

reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141

din Legea nr. 92/1992 republicată în 1997, magistrații și personalul auxiliar

de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente

și proteze.

Condițiile

de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se

precizează în alin. (2) art. 99.

În acest sens, Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998

Hotărârea nr. 409 care, în art. 1, arată fără echivoc că de aceste gratuități

se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr.

145/1997 - intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 - același lucru este prevăzut

și în Normele comune nr. 3181/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul

Justiției, Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.

În consecință, trebuie avute în vedere aceste acte

normative care arată fără echivoc că beneficiul gratuităților prevăzute de art.

99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condițiile Legii nr. 145/1997

care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români

cu domiciliul în țară, iar în aliniatul al doilea arată în mod imperativ că

„asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de

sănătate”.

În

art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care

beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de

această plată.

Cu

alte cuvinte, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul

a arătat că în mod explicit care este voința sa - anume că beneficiul

gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se

facă în condițiile Legii nr. 145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art.

99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata

contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimitere la sintagma

„în condițiile Legii nr. 145/1997” și ar fi menționat-o expres, incluzându-i în

categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.

Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în

categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu

pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Prin urmare, instanțele care au reținut în hotărârile

criticate în recursul în anulare că sintagma „în condițiile Legii nr. 145/1997”

a fost necesară pentru a atesta existența și raportul între Legea specială nr. 92/1992

și Legea generală nr. 145/1997, au interpretat și au aplicat greșit actele

normative mai înainte menționate, încălcând esențial legea, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele mai înainte menționate urmează a mai

reține că anterior soluționării irevocabile a cauzei, prin Legea nr. 118 din 30

martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind

modificarea și complectarea Legii nr. 92/1992 alin. (1) al art. 99 are

următorul cuprins „magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul

sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit

de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării

dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost

constantă în sensul că gratuitățile să se acorde cu condiția plății

contribuției lunare pentru asigurări sociale de sănătate.

Pentru toate aceste considerente, văzând și

dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, împotriva deciziei civile nr. 1012 din 21 aprilie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia și a sentinței civile nr. 1065 din 28 noiembrie 2002

a Tribunalului Alba. Se vor casa hotărârile atacate și pe fond se va respinge

acțiunea formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 1012 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia și a sentinței civile nr. 1065 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba.

Casează hotărârile atacate, și pe

fond respinge acțiunea reclamanților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.