ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4751/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 18 iunie 1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpați: - S.C., pentru divulgarea secretului economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., instigare la furt prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (2) C. pen., dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și participație improprie la folosirea de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (2) C. vam., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997; - L.A.

și - L.G., pentru divulgarea secretului economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., furt prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. În fapt, s-a reținut, în esență, că, în perioada 1995 – 1999, inculpații L.A. și L.G., în calitate de salariați cu funcții importante la S.N.B., în baza unei înțelegeri prealabile, la insistența coinculpatei S.C., au sustras din arhiva S.N.B. documente secrete privind activitatea tehnico-economică și de personal a șantierului. Aceste documente au fost preluate de S.C.

și transmise reprezentanților unor firme străine, acțiuni de natură să producă pagube S.N.B. Cei doi inculpați au primit de la coinculpata S.C. sume de bani în scopul de a realiza sustragerea documentelor secrete și pentru a-și păstra calitatea de angajați ai S.N.B. pentru posibilitatea executării acestui scop. S-a reținut că inculpații au primit, în perioada octombrie 1998 – aprilie 1999, câte 300 dolari S.U.A. lunar, cu titlu de contraprestație pentru „serviciile realizate”, la solicitarea lui S.C. În sarcina inculpatei S.C. s-a mai reținut că în luna mai 1998 a falsificat, în mod repetat mai multe acte sub semnătură privată, folosite ulterior la S.N.B. și la Vama Brăila pentru realizarea unor operațiuni de vămuire a unor bunuri.

După începerea urmăririi penale, s-au efectuat percheziții la domiciliul inculpaților, la birourile de la locurile lor de muncă și la sediul SC G. SRL Brăila al cărei administrator era inculpata S.C. La perchezițiile efectuate, s-au găsit la inculpatul L.A. și alți inculpați mai multe acte privind activitatea S.N.B., xerocopii ale unor acte, dosare, proiecte, schițe, în original sau în copie, analize tehnico-economice, oferte de contracte, organigrama S.N.B. etc. La cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Șantierul Naval Brăila a numit o comisie interioară, care a examinat actele găsite la percheziții și le-a clasificat, parte din ele fiind considerate ca fiind secrete. Judecând cauza, Tribunalul Cluj prin sentința penală nr. 183 din 11 aprilie 2002 a dispus achitarea inculpaților L.A.

și L.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile de divulgarea secretului economic prevăzute de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunile de furt prevăzute de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. De asemenea, inculpata S.C. a fost achitată în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracțiunile de divulgare a secretului economic prevăzută de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., instigare la furt prevăzută de art. 25, art. 208 alin. (2) C. pen.

și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunile de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu art. 41 – art. 42 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu art. 41 – art. 42 C. pen. și participație improprie la folosirea de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997. S-a constatat că SC Ș.N.B. SA nu se constituie parte civilă în cauză. În ce privește infracțiunea de divulgare a secretului economic prima instanță își motivează achitarea prin aceea că această infracțiune nu există deoarece documentele cu care cei trei inculpați au intrat în contact în activitatea lor la S.N.B.

nu au avut caracter de secret de serviciu. Se menționează că documentația găsită nu era întocmită de S.N.B. ci de proiectantul O.T.B.G., care nu a clasificat-o ca fiind secretă. După legea română, această documentație nu aparține grupelor de documente cu caracter secret sau secret de serviciu. S-a reținut că singurele documente cu caracter secret erau planul de apărare S.N.B. și planul special F privind normele militare, dar acestea nu s-au găsit la inculpați și nici nu au fost furnizate altor persoane ori parteneri străini. De altfel, pentru existența infracțiunii de divulgare a secretului economic era necesară împlinirea cerinței esențiale ca fapta să fie de natură a produce prejudicii. Ori, ca urmare a relațiilor contractuale ale S.N.B.

cu firma G.B.V. Olanda ori cu firma N. din Norvegia nu au existat prejudicii pentru nici una din părți, fapt care rezultă și din împrejurarea că nimeni nu s-a constituit parte civilă. Cu privire la infracțiunea de furt s-a apreciat că aceasta nu există, deoarece din materialul probator de la dosar nu rezultă ca cei trei inculpați să fi sustras din arhiva S.N.B. documente cu caracter secret. Documentele ce au intrat în posesia inculpaților prin natura și pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, nu constituiau secrete de serviciu, aparținând firmelor G.B.V. și B.B.V. Reține prima instanță că nici infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni nu subzistă deoarece nu s-a realizat nici o probă din care să rezulte o asociere în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni așa cum o cer dispozițiile art. 323 C. pen.

Achitarea inculpaților pentru infracțiunea de luare de mită este motivată prin aceea că sumele de bani primite de la firma G. nu au fost în legătură cu calitatea lor de salariați ai S.N.B. Împrumutul acestor sume de bani nu are nimic de-a face cu atribuțiile de serviciu ale celor 2 inculpați, el intervenind pe fondul relațiilor de prietenie existente cu inculpata S.C., căreia nu i s-a reținut infracțiunea de dare de mită pentru aceleași motive. Prima instanță a dispus achitarea inculpatei și pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât și pentru participație improprie la folosirea de documente vamale false, cu motivarea că operațiunea de întocmire în fals a unor documente vamale nu a păgubit pe nimeni și nu au produs nici o consecință juridică, ele putând constitui doar o contravenție așa cum au apreciat și organele D.G.F.P.C.F.S.

Brăila, care au și dispus amendarea administratorului societății. Împotriva sentinței penale nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care în motivele scrise depuse a susținut următoarele: - instanța a stabilit în mod greșit starea de fapt deoarece, parțial, documentele deținute la domiciliu de inculpați constituiau secrete ale S.N.B., nedestinate publicității. S-a avut în vedere faptul că potrivit deciziilor S.N.B. nr. 2809 din 22 noiembrie 1993 și 89 din 3 martie 1999 se consideră secrete de serviciu toate documentele legate de încheierea, modificarea, executarea și încetarea unor contracte cu partenerii societății, categorie în care se include majoritatea scripelor găsite la domiciliul inculpaților.

Practic inculpații au deținut o întreagă arhivă compusă din copii ale unor acte care nu se puteau afla în posesia lor, decât la sediul societății și doar în măsura în care serveau la coordonarea activităților conduse de ei. Este dovedit faptul că au fost transmise firmei G. documente aparținând S.N.B. în legătură cu contracte unde aceasta avea interese patrimoniale, transmiterea fiind făcută „pe cale privată” între cei trei inculpați. Deci, s-a dovedit prin probe obiective că inculpații au sustras documente din arhiva S.N.B. pe care le-au valorificat prin predarea unei societăți comerciale cu vădit interes în activitatea S.N.B., în scopul de a-i asigura acesteia o poziție dominatoare în cursul tratativelor cu alți parteneri comerciali, activități care au fost realizate în scopul vădit de obținere a unor foloase materiale, care s-au și concretizat în plata unor sume de bani, ce au îmbrăcat forma unor prestații lunare.

- Având în vedere considerarea ca dovedită a infracțiunii de divulgare a secretului economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu art. 41-42 C. pen., celelalte infracțiuni sunt implicit dovedite, având în vedere că între acestea există raport de cauzalitate de la mijloc la scop. Considerându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor deduse judecății, pentru fiecare dintre cei trei inculpați, s-a solicitat admiterea recursului și rejudecând să se dispună condamnarea lor la închisoare, cu privare de libertate. Prin decizia penală nr. 292 din 23 octombrie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează numai cu privire la temeiul juridic al achitării inculpatei S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

și a infracțiunii de participație improprie de folosire de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (1), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997. Judecând cauza în aceste limite, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. pentru cele două infracțiuni menționate și în baza art. 18 1 , raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000.000 lei și cu aplicarea art. 13 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, reiterându-se motivele care au stat la baza achitării celor trei inculpați. Împotriva deciziei penale menționate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, cu următoarea motivare: - Infracțiunea de divulgare a secretului economic prevăzută de art. 298 C. pen., este dovedită, la domiciliul inculpaților L.G.

și L.A. fiind găsite un număr impresionant de documente ce făceau parte din arhiva S.N.B. (schițe și planuri de nave, memorii și adrese privitoare la derularea procesului de producție cu circuit intern, documentații cu regim închis privind subansamble de nave, corespondențe cu parteneri străini și chiar decizia nr. 1 A 005/1997 a S.N.B., privind pregătirea economiei naționale pentru apărare). Se află acte rezultate în urma analizei acestor documente, pe baza legislației în vigoare, cunoscută de inculpați, inclusiv a ordinelor interne a conducerii S.N.B. din care rezultă că, parțial, documentele deținute la domiciliu de inculpați constituiau secrete ale societății, nedestinate publicității. Aceste documente aparținând S.N.B., în legătură cu contracte unde firma G. avea interese patrimoniale, au fost transmise acesteia de către inculpați, neoficial.

Din probele administrate rezultă că inculpații au sustras documente secrete din arhiva S.N.B. pe care le-a valorificat prin predarea lor unei societăți comerciale cu vădit interes în activitatea S.N.B., în scopul de a-i asigura acesteia o poziție dominatoare în cursul tratativelor cu alți parteneri comerciali. - Infracțiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., rezultă implicit, fiind confirmată din probele care demonstrează existența infracțiunii de divulgare a secretului economic. - Cu privire la infracțiunile de dare și luare de mită, greșit s-a concluzionat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Coroborând toate probele de la dosar se poate stabili o legătură directă între acțiunile de sustragere a documentelor secrete și primirea de bani.

- Sunt dovedite și elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., fiind evidentă stabilirea de la început a modului în care urma să se desfășoare activitatea infracțională sub coordonarea inculpatei S.C., pe termen lung, cu stabilirea precisă a rolului participanților și cu susținerea lor în permanență, atât financiar, cât și moral de către sus-numita. - În contextul întregii activități infracționale a inculpatei S.C. nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 18 1 C. pen., pentru cele două infracțiuni, faptele prezentând în concret un grad ridicat de pericol social, impunându-se condamnarea acesteia.

Examinând actele de la dosar, se constată că problema esențială în rezolvarea corectă a cauzei este stabilirea cu certitudine dacă documentele manipulate și deținute la domiciliu de către cei doi inculpați au sau nu caracter secret sau secret de serviciu, aceasta având relevanță și în reținerea celorlalte infracțiuni. Așa cum se prezintă în prezent probatoriul s-au creat două opinii, una a parchetului care susține că există probe suficiente din care rezultă că documentele în litigiu au caracter secret sau secret de serviciu, nedestinate publicității și alta a instanțelor de judecată și a inculpaților care pretind contrariul, respectiv că aceștia nu au deținut, însușit și manipulat documente având un asemenea caracter.

Relevante sunt și adresele nr. 1/238 din 31 august 1999 și nr. 11273 din 8 noiembrie 2000 ale SC Ș.N.B. SA Brăila, prin care se comunică Tribunalului Brăila, respectiv Tribunalului Cluj, că nici unul dintre actele din dosarul în cauză nu constituie secret de serviciu, iar societatea nu a fost în nici un fel prejudiciată de relațiile contractuale avute cu firma olandeză G.B.V. Ca atare, sunt contrazise constatările comisiei de la nivelul Șantierului Naval Brăila, care a avut ca obiect examinarea actelor ridicate de la inculpați și de la sediul SC G. SRL Brăila, concluzionându-se că multe documente au caracter secret sau secret de serviciu. Din adresa nr. 682 din 9 iunie 1999 și cele 3 anexe privind clasificarea documentelor ridicate, trimise Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, rezultă că această clasificare nu s-a făcut de către organe de specialitate, abilitate prin lege, din comisia interioară făcând parte: B.C.

(director resurse umane), H.M. (juristul șantierului), J.R. (responsabilul compartimentului Documente Secrete), R.D. și O.V. (angajați ai șantierului), ceea ce poate crea suspiciuni. Mai mult, din adresa menționată, rezultă că verificările comisiei interioare, menționate, constatările și concluziile acesteia a avut la bază prevederile Legii nr. 23/1971 privind secretul de stat și H.C.M. nr. 19/1972 privind unele măsuri în legătură cu secretul de stat, care apărau ordinea de drept în România, anterior Revoluției din decembrie 1989 și care au fost abrogate. Or, începând din 1990 legislația în această problemă s-a schimbat radical prin adoptarea Legii nr. 51 din 29 iulie 1990, privind siguranța națională a României, Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate, Hotărârea Guvernului României nr. 585 din 5 iulie 2002 pentru aprobarea Standardelor Naționale de protecție a informațiilor clasificate în România și O.U.

nr. 153 din 7 noiembrie 2002 privind organizarea și funcționarea Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat. În lumina noilor dispoziții legale în materie, se impune reexaminarea și stabilirea caracterului de secret sau secret de serviciu a documentelor care fac obiectul cauzei, de către o comisie din care să facă parte organe de specialitate prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. În raport de concluziile acestei comisii, urmează să fie rejudecată cauza și reexaminate faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați. În baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. final C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe Curtea de Apel Cluj, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 292 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpații L.G., L.A. și S.C. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj. Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Cluj. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.