ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4751/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4751/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 18 iunie 1999,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus trimiterea în judecată a

următorilor inculpați:

- S.C., pentru divulgarea secretului

economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen., instigare la furt prevăzută de art. 25, raportat la art. 208 alin. (2) C.

pen., dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 41 – art.

42 C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323

alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și participație improprie

la folosirea de documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (2) C. vam.,

raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997;

- L.A. și

- L.G., pentru divulgarea secretului

economic prevăzut de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen., furt prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., luare de mită prevăzută de

art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, că,

în perioada 1995 – 1999, inculpații L.A. și L.G., în calitate de salariați cu

funcții importante la S.N.B., în baza unei înțelegeri prealabile, la insistența

coinculpatei S.C., au sustras din arhiva S.N.B. documente secrete privind

activitatea tehnico-economică și de personal a șantierului. Aceste documente au

fost preluate de S.C. și transmise reprezentanților unor firme străine, acțiuni

de natură să producă pagube S.N.B. Cei doi inculpați au primit de la

coinculpata S.C. sume de bani în scopul de a realiza sustragerea documentelor

secrete și pentru a-și păstra calitatea de angajați ai S.N.B. pentru

posibilitatea executării acestui scop. S-a reținut că inculpații au primit, în

perioada octombrie 1998 – aprilie 1999, câte 300 dolari S.U.A. lunar, cu titlu

de contraprestație pentru „serviciile realizate”, la solicitarea lui S.C.

În sarcina inculpatei S.C. s-a mai

reținut că în luna mai 1998 a falsificat, în mod repetat mai multe acte sub

semnătură privată, folosite ulterior la S.N.B. și la Vama Brăila pentru

realizarea unor operațiuni de vămuire a unor bunuri.

După începerea urmăririi penale,

s-au efectuat percheziții la domiciliul inculpaților, la birourile de la locurile

lor de muncă și la sediul SC G. SRL Brăila al cărei administrator era inculpata

S.C.

La perchezițiile efectuate, s-au

găsit la inculpatul L.A. și alți inculpați mai multe acte privind activitatea

S.N.B., xerocopii ale unor acte, dosare, proiecte, schițe, în original sau în

copie, analize tehnico-economice, oferte de contracte, organigrama S.N.B. etc.

La cererea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, Șantierul Naval Brăila a numit o comisie interioară,

care a examinat actele găsite la percheziții și le-a clasificat, parte din ele

fiind considerate ca fiind secrete.

Judecând cauza, Tribunalul Cluj prin

sentința penală nr. 183 din 11 aprilie 2002 a dispus achitarea inculpaților

L.A. și L.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile de divulgarea secretului economic

prevăzute de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) C.

pen., și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)

C. proc. pen., pentru infracțiunile de furt prevăzute de art. 208 alin. (2), cu

aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și luare de mită prevăzute de art. 254

alin. (1) C. pen.

De asemenea, inculpata S.C. a fost

achitată în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracțiunile de divulgare a secretului

economic prevăzută de art. 298 alin. (2), cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen., instigare la furt prevăzută de art. 25, art. 208 alin. (2) C. pen. și

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1)

C. pen. și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunile de dare de mită prevăzută

de art. 255 alin. (1), cu art. 41 – art. 42 C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 290, cu art. 41 – art. 42 C. pen. și

participație improprie la folosirea de documente vamale false prevăzută de art.

31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

S-a constatat că SC Ș.N.B. SA nu se

constituie parte civilă în cauză.

În ce privește infracțiunea de

divulgare a secretului economic prima instanță își motivează achitarea prin

aceea că această infracțiune nu există deoarece documentele cu care cei trei

inculpați au intrat în contact în activitatea lor la S.N.B. nu au avut caracter

de secret de serviciu. Se menționează că documentația găsită nu era întocmită

de S.N.B. ci de proiectantul O.T.B.G., care nu a clasificat-o ca fiind secretă.

După legea română, această documentație nu aparține grupelor de documente cu

caracter secret sau secret de serviciu.

S-a reținut că singurele documente

cu caracter secret erau planul de apărare S.N.B. și planul special F privind

normele militare, dar acestea nu s-au găsit la inculpați și nici nu au fost

furnizate altor persoane ori parteneri străini.

De altfel, pentru existența

infracțiunii de divulgare a secretului economic era necesară împlinirea cerinței

esențiale ca fapta să fie de natură a produce prejudicii. Ori, ca urmare a

relațiilor contractuale ale S.N.B. cu firma G.B.V. Olanda ori cu firma N. din

Norvegia nu au existat prejudicii pentru nici una din părți, fapt care rezultă

și din împrejurarea că nimeni nu s-a constituit parte civilă.

Cu privire la infracțiunea de furt

s-a apreciat că aceasta nu există, deoarece din materialul probator de la dosar

nu rezultă ca cei trei inculpați să fi sustras din arhiva S.N.B. documente cu

caracter secret.

Documentele ce au intrat în posesia

inculpaților prin natura și pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, nu

constituiau secrete de serviciu, aparținând firmelor G.B.V. și B.B.V.

Reține prima instanță că nici

infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni nu subzistă deoarece

nu s-a realizat nici o probă din care să rezulte o asociere în scopul

săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni așa cum o cer dispozițiile art. 323

C. pen.

Achitarea inculpaților pentru

infracțiunea de luare de mită este motivată prin aceea că sumele de bani

primite de la firma G. nu au fost în legătură cu calitatea lor de salariați ai

S.N.B. Împrumutul acestor sume de bani nu are nimic de-a face cu atribuțiile de

serviciu ale celor 2 inculpați, el intervenind pe fondul relațiilor de

prietenie existente cu inculpata S.C., căreia nu i s-a reținut infracțiunea de

dare de mită pentru aceleași motive.

Prima instanță a dispus achitarea

inculpatei și pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

cât și pentru participație improprie la folosirea de documente vamale false, cu

motivarea că operațiunea de întocmire în fals a unor documente vamale nu a

păgubit pe nimeni și nu au produs nici o consecință juridică, ele putând

constitui doar o contravenție așa cum au apreciat și organele D.G.F.P.C.F.S.

Brăila, care au și dispus amendarea administratorului societății.

Împotriva sentinței penale nr. 183

din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj a declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj, care în motivele scrise depuse a susținut următoarele:

- instanța a stabilit în mod greșit

starea de fapt deoarece, parțial, documentele deținute la domiciliu de

inculpați constituiau secrete ale S.N.B., nedestinate publicității. S-a avut în

vedere faptul că potrivit deciziilor S.N.B. nr. 2809 din 22 noiembrie 1993 și

89 din 3 martie 1999 se consideră secrete de serviciu toate documentele legate

de încheierea, modificarea, executarea și încetarea unor contracte cu

partenerii societății, categorie în care se include majoritatea scripelor

găsite la domiciliul inculpaților.

Practic inculpații au deținut o

întreagă arhivă compusă din copii ale unor acte care nu se puteau afla în

posesia lor, decât la sediul societății și doar în măsura în care serveau la

coordonarea activităților conduse de ei.

Este dovedit faptul că au fost

transmise firmei G. documente aparținând S.N.B. în legătură cu contracte unde

aceasta avea interese patrimoniale, transmiterea fiind făcută „pe cale privată”

între cei trei inculpați.

Deci, s-a dovedit prin probe obiective

că inculpații au sustras documente din arhiva S.N.B. pe care le-au valorificat

prin predarea unei societăți comerciale cu vădit interes în activitatea S.N.B.,

în scopul de a-i asigura acesteia o poziție dominatoare în cursul tratativelor

cu alți parteneri comerciali, activități care au fost realizate în scopul vădit

de obținere a unor foloase materiale, care s-au și concretizat în plata unor

sume de bani, ce au îmbrăcat forma unor prestații lunare.

- Având în vedere considerarea ca

dovedită a infracțiunii de divulgare a secretului economic prevăzut de art. 298

alin. (2), cu art. 41-42 C. pen., celelalte infracțiuni sunt implicit dovedite,

având în vedere că între acestea există raport de cauzalitate de la mijloc la

scop.

Considerându-se că sunt întrunite

elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor deduse judecății, pentru

fiecare dintre cei trei inculpați, s-a solicitat admiterea recursului și

rejudecând să se dispună condamnarea lor la închisoare, cu privare de

libertate.

Prin decizia penală nr. 292 din 23

octombrie 2002 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 183 din 11 aprilie 2002 a

Tribunalului Cluj, pe care o desființează numai cu privire la temeiul juridic

al achitării inculpatei S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 –

art. 42 C. pen. și a infracțiunii de participație improprie de folosire de

documente vamale false prevăzută de art. 31 alin. (1), raportat la art. 178 din

Legea nr. 141/1997.

Judecând cauza în aceste limite, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.C. pentru cele două infracțiuni

menționate și în baza art. 18

1

, raportat la art. 91 lit. c) C. pen.,

s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000.000

lei și cu aplicarea art. 13 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței apelate, reiterându-se motivele care au stat la baza

achitării celor trei inculpați.

Împotriva deciziei penale menționate

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, cu următoarea

motivare:

- Infracțiunea de divulgare a

secretului economic prevăzută de art. 298 C. pen., este dovedită, la domiciliul

inculpaților L.G. și L.A. fiind găsite un număr impresionant de documente ce

făceau parte din arhiva S.N.B. (schițe și planuri de nave, memorii și adrese

privitoare la derularea procesului de producție cu circuit intern, documentații

cu regim închis privind subansamble de nave, corespondențe cu parteneri străini

și chiar decizia nr. 1 A 005/1997 a S.N.B., privind pregătirea economiei

naționale pentru apărare).

Se află acte rezultate în urma

analizei acestor documente, pe baza legislației în vigoare, cunoscută de

inculpați, inclusiv a ordinelor interne a conducerii S.N.B. din care rezultă

că, parțial, documentele deținute la domiciliu de inculpați constituiau secrete

ale societății, nedestinate publicității.

Aceste documente aparținând S.N.B.,

în legătură cu contracte unde firma G. avea interese patrimoniale, au fost

transmise acesteia de către inculpați, neoficial.

Din probele administrate rezultă că

inculpații au sustras documente secrete din arhiva S.N.B. pe care le-a

valorificat prin predarea lor unei societăți comerciale cu vădit interes în

activitatea S.N.B., în scopul de a-i asigura acesteia o poziție dominatoare în

cursul tratativelor cu alți parteneri comerciali.

- Infracțiunea de sustragere de

înscrisuri prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., rezultă implicit, fiind

confirmată din probele care demonstrează existența infracțiunii de divulgare a

secretului economic.

- Cu privire la infracțiunile de

dare și luare de mită, greșit s-a concluzionat că faptele nu sunt prevăzute de

legea penală.

Coroborând toate probele de la dosar

se poate stabili o legătură directă între acțiunile de sustragere a

documentelor secrete și primirea de bani.

- Sunt dovedite și elementele

constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., fiind evidentă stabilirea de la

început a modului în care urma să se desfășoare activitatea infracțională sub

coordonarea inculpatei S.C., pe termen lung, cu stabilirea precisă a rolului

participanților și cu susținerea lor în permanență, atât financiar, cât și

moral de către sus-numita.

- În contextul întregii activități

infracționale a inculpatei S.C. nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 18

1

C. pen., pentru cele două infracțiuni, faptele prezentând în concret un grad

ridicat de pericol social, impunându-se condamnarea acesteia.

Examinând actele de la dosar, se

constată că problema esențială în rezolvarea corectă a cauzei este stabilirea

cu certitudine dacă documentele manipulate și deținute la domiciliu de către

cei doi inculpați au sau nu caracter secret sau secret de serviciu, aceasta

având relevanță și în reținerea celorlalte infracțiuni.

Așa cum se prezintă în prezent

probatoriul s-au creat două opinii, una a parchetului care susține că există probe

suficiente din care rezultă că documentele în litigiu au caracter secret sau

secret de serviciu, nedestinate publicității și alta a instanțelor de judecată

și a inculpaților care pretind contrariul, respectiv că aceștia nu au deținut,

însușit și manipulat documente având un asemenea caracter.

Relevante sunt și adresele nr. 1/238

din 31 august 1999 și nr. 11273 din 8 noiembrie 2000 ale SC Ș.N.B. SA Brăila,

prin care se comunică Tribunalului Brăila, respectiv Tribunalului Cluj, că nici

unul dintre actele din dosarul în cauză nu constituie secret de serviciu, iar

societatea nu a fost în nici un fel prejudiciată de relațiile contractuale

avute cu firma olandeză G.B.V.

Ca atare, sunt contrazise

constatările comisiei de la nivelul Șantierului Naval Brăila, care a avut ca

obiect examinarea actelor ridicate de la inculpați și de la sediul SC G. SRL

Brăila, concluzionându-se că multe documente au caracter secret sau secret de

serviciu.

Din adresa nr. 682 din 9 iunie 1999

și cele 3 anexe privind clasificarea documentelor ridicate, trimise Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați, rezultă că această clasificare nu s-a făcut

de către organe de specialitate, abilitate prin lege, din comisia interioară

făcând parte: B.C. (director resurse umane), H.M. (juristul șantierului), J.R.

(responsabilul compartimentului Documente Secrete), R.D. și O.V. (angajați ai

șantierului), ceea ce poate crea suspiciuni.

Mai mult, din adresa menționată,

rezultă că verificările comisiei interioare, menționate, constatările și

concluziile acesteia a avut la bază prevederile Legii nr. 23/1971 privind

secretul de stat și H.C.M. nr. 19/1972 privind unele măsuri în legătură cu

secretul de stat, care apărau ordinea de drept în România, anterior Revoluției

din decembrie 1989 și care au fost abrogate.

Or, începând din 1990 legislația în

această problemă s-a schimbat radical prin adoptarea Legii nr. 51 din 29 iulie

1990, privind siguranța națională a României, Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002

privind protecția informațiilor clasificate, Hotărârea Guvernului României nr.

585 din 5 iulie 2002 pentru aprobarea Standardelor Naționale de protecție a

informațiilor clasificate în România și O.U. nr. 153 din 7 noiembrie 2002

privind organizarea și funcționarea Oficiului Registrului Național al Informațiilor

Secrete de Stat.

În lumina noilor dispoziții legale

în materie, se impune reexaminarea și stabilirea caracterului de secret sau

secret de serviciu a documentelor care fac obiectul cauzei, de către o comisie

din care să facă parte organe de specialitate prevăzute de dispozițiile legale

în vigoare.

În raport de concluziile acestei

comisii, urmează să fie rejudecată cauza și reexaminate faptele penale pentru

care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați.

În baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. final C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de

Parchetul de pe Curtea de Apel Cluj, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 292 din

23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpații L.G., L.A. și

S.C.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 183 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj.

Trimite cauza pentru rejudecare la

Tribunalul Cluj.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.