ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4596/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta U.M.F. Carol Davila a chemat în

judecată pe pârâta S.C. A.I.E. SRL București, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 483.484.816 lei contravaloare chirie, despăgubiri pentru

efectuarea cu întârziere a efectuării plății și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1561 din 14 martie 2000 și

încheierea de la 26 aprilie 2000 pentru îndreptare eroare materială, Tribunalul

București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei, a respins

capătul de cerere privind chiria, a admis capătul de cerere privind plata sumei

de 67.851.576 lei reprezentând majorări de plată și a obligat pârâta la

1.456.883 lei cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că a

fost achitată cu întârziere chiria și că față de clauza penală din contract,

pârâta datorează penalități denumite majorări de plată, pentru perioada 1 iulie

1995- 1 iulie 1998, calcul stabilit prin expertiza contabilă efectuată în

cauză.

Reclamanta a declarat apel solicitând admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 141 din 24 septembrie 2002,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat

în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 299.088 lei

diferență chirie neachitată pentru perioada 1 iulie 1995 - 1 iulie 1998, precum

și la 5.978.013 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că pentru perioada în

litigiu, suma datorată cu titlu de chirie este de 81.299.088 lei, din care

aceasta a achitat 81.000.000 lei, rămânând o diferență de 299.088 lei.

Din suma de 81.000.000 lei, pârâta a achitat

67.500.000 lei după introducerea acțiunii, cu ordinele de plată nr. 115 din 1

octombrie 1998, nr. 145 din 27 decembrie 1998, nr. 3 din 20 ianuarie 1999,

acțiunea fiind introdusă la 6 august 1998, astfel că instanța de fond trebuia

să oblige pârâta și la plata sumei de 5.978.013 lei cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. P.A.I. SRL a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 141 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, solicitând ca suma la care este obligată, cu titlu de

cheltuieli de judecată, să fie în raport de suma la care a fost obligată prin

decizie și nu la 5.978.013 lei.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Reclamanta a solicitat prin acțiune, plata sumei

de 483.484.816 lei reprezentând chirie precum și obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor care să acopere prejudiciul pentru neachitarea chiriei, după ce,

prin notificarea nr. 11800 din 11 iulie 1998,  pârâta a fost somată să achite

debitul.

După introducerea acțiunii, pârâta a achitat

67.500.000 lei cu O.P: nr. 115 din 1 octombrie 1998, nr. 145 din 27 decembrie

1998, nr. 3 din 20 ianuarie 1999.

Față de prevederile art. 274 C. proc. civ. potrivit

cărora partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de

judecată și ale art. 275 C. proc. civ., instanța de apel corect a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 5.978.013 lei cheltuieli de judecată.

În concluzie, recursul declarat în cauză este

nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. P.A.I. (fostă S.C. A.I.E. SRL București) împotriva deciziei nr. 141 din 24

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.