ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4529/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1839/C din 12 octombrie 2000 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea S.N.P. P. S.A., sucursala P. Cluj, prin care solicitase obligarea pârâtei S.C. C. S.A. Cluj Napoca la plata sumei de 21.585.270 lei cu titlu de penalități de întârziere, reținându-se că pârâta a achitat contravaloarea produselor petroliere în termen de 20 zile de la emiterea unora dintre facturi termen stipulat în contract, iar pentru restul facturilor reclamanta nu a probat data emiterii lor, sarcina probei revenindu-i acesteia. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 256 din 15 martie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Instanța a reținut că termenul în care trebuiau achitate facturile, potrivit contractului părților, era de 20 zile și nu 3 zile cum rezultă din copia xerox aflată la dosar și care conține vizibile modificări, făcându-se totodată și aplicarea principiului potrivit căruia o clauză îndoielnică se interpretează în favoarea debitorului, în speță a pârâtei. Întrucât reclamanta nu a respectat cele convenite în contract cu privire la data la care trebuiau emise facturile, pârâta a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile corelative, însă cu toate acestea ea a făcut plata în termenul de 20 zile stipulat în contract, așa încât nu datorează penalități de întârziere.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei deoarece termenul în care trebuiau achitate facturile era de 3 zile și nu 20 zile, cum au reținut instanțele, modificarea termenului fiind cunoscută de către pârâtă și dovedită cu copia xerox a contractului, originalul nefiindu-i solicitat de către instanță. Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului susținând că recurenta a modificat unilateral termenul de achitare a facturilor, termenul corect fiind de 20 zile, cum a susținut și în apelul formulat recurenta de față.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Cererea recurentei privind acordarea penalităților de întârziere a fost respinsă reținându-se că, potrivit clauzelor din contractul 2391 din 14 septembrie 1999, termenul de plată a facturilor era de 20 zile de la emiterea lor, termen respectat de pârâtă și nu cel de 3 zile invocat de reclamantă și în raport de care și-a și calculat cuantumul pretențiilor ce formează obiectul litigiului și care a fost modificat prin adăugire, în contract. Din motivarea apelului reclamantei rezultă, după cum susține chiar ea, că termenul inițial a fost de 20 zile, dar că ulterior ea l-a modificat în „3 zile”, modificare de care pârâta a avut cunoștință, susținere contestată însă de pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 39 C. com. reclamanta ar fi avut posibilitatea nu a modificării termenului unilateral ci al semnării cu obiecțiuni a contractului, ceea ce ar fi deschis calea unor negocieri, pârâta contestând că ar fi avut cunoștință de modificarea termenului de plată. În consecință, critica recurentei pe acest aspect este nefondată, ea nefăcând dovada susținerilor sale nici măcar în recurs când nu a prezentat originalul contractului, contract modificat unilateral și depus în copie xerox la dosar. Soluția din apel fiind legală și temeinică, instanța făcând corect aplicarea principiului reglementat de dispozițiile art. 983 C. civ., Curtea urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Cluj, împotriva deciziei nr. 256 din 15 martie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2003.