ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 56/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.399 din 8 mai 2002 a Tribunalului București a fost condamnat

inculpatul

C.M.

la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs

real a infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i și

alin.3 lit.f și de art.276 alin.1 și 3 C.pen., reținându-se în fapt că a

sustras 6 perechi eclise de fier de la joantele mecanice care asigurau

continuitatea șinelor de cale ferată pe distanța Rudeni–Chiajna.

Împotriva

acestei hotărâri, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5648 din 18

decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, condamnatul a formulat cerere de

revizuire susținând că instanțele au dat o greșită încadrare juridică

infracțiunii de furt, reținându-se forma calificată, în loc de cea simplă și că

pedeapsa aplicată este prea severă.

După

efectuarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a sesizat

această instanță, cu concluzii de respingere ca neîntemeiată a cererii de

revizuire.

Tribunalul

București, secția I-a penală prin sentința penală nr.776 din 26 august 2003, a

respins ca nefondată cererea condamnatului, apreciind că motivul de revizuire

invocat, respectiv greșita încadrare juridică dată infracțiunii de furt pentru

care a fost condamnat, nu se regăsește în cazurile reglementate de dispozițiile

art.394 C.proc.pen.

Curtea

de Apel București, secția II-a penală prin decizia penală nr.587 din 2

octombrie 2003 a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței

primei instanțe, considerând nefondată cererea formulată în sensul că pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea de furt este prea severă.

Astfel,

instanța de control judiciar a reținut că motivul de revizuire invocat al

greșitei încadrări cu consecința aplicării unei pedepse severe, nu se regăsește

în dispozițiile art.394 C.proc.pen. și că astfel, soluția primei instanțe este

corectă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.M., susținând că cererea de

revizuire a fost greșit respinsă, că execută o pedeapsă prea mare pentru furtul

săvârșit.

Recursul

declarat este neîntemeiat.

În

conformitate cu dispozițiile art.393 alin.1 C.proc.pen. hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura

penală cât și cu privire la latura civilă iar cazurile de revizuire sunt

prevăzute de art.394 alin.1 lit.a - e din același cod, respectiv descoperirea

unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță, denaturarea

unor elemente de probă prin mijlocirea unor activități infracționale sau reaua

credință a organelor judiciare precum și existența unor hotărâri care nu se pot

concilia.

Or, din

examinarea cererii de revizuire formulată de petiționar rezultă că acesta, nu a

invocat vreun caz din cele arătate de dispozițiile legale evocate ce

reglementează respectiva cale extraordinară de atac ci a formulat critici

referitoare la pedeapsa aplicată, în baza unei încadrări juridice considerată

greșită, printr-o hotărâre având autoritate de lucru judecat.

Așa

fiind soluția instanțelor de respingere a cererii de revizuire formulată de

condamnatul C.M. este corectă, împrejurări în care, recursul declarat urmează a

fi respins ca nefondat în baza art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.

Se va

dispune potrivit art.192 alin.2 din același cod, obligarea condamnatului la

cheltuieli judiciare către stat și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul

din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul-revizuient C.M. împotriva deciziei penale nr.587/A din

2 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.