- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 aprilie 2006
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 5, Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Not necessary to examine Art. 5-1-c
- Încălcare — Articolul 8
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Sari și Çolak împotriva Turciei (extrase)
Traducere în română Auto
Reclamanții, dl Sarı și dna Çolak, s-au născut în 1973 și, respectiv, 1977. La 17 noiembrie 1997, la ora 11.45, reclamanții au fost arestați și arestați în custodie de poliție de către ofițeri ai poliției de securitate din Ankara în legătură cu o anchetă asupra organizației ilegale THKP-C Dev Yol – Devrim Hareketi (Partiul Popular Turc de Eliberare-Front – Calea Revoluționară – Mișcarea Revoluționară). În conformitate cu art. 16 din Legea nr. 2845 (a se vedea punctul 17 de mai jos), în primul rând până la 21 noiembrie 1997 privind autorizarea procurorului public la Curtea Națională de Securitate din Ankara, și ulterior până la 23 noiembrie 1997 (inclusiv) prin ordonanță de judecător al instanței respective.
10. Înainte de sfârșitul perioadei lor de custodie a poliției, la 23 noiembrie 1997 la 11.45 p.m., reclamanții au fost interogați de procuror. Ei nu au fost aduse la judecător până la dimineața următoare, adică la 24 noiembrie 1997. Judecătorul a ordonat eliberarea dnei Çalak pentru durata procedurii și a retras dl Sarı în custodie. 11. Prin un proiect de inculpare din 8 decembrie 1997, procurorul public a angajat reclamanții să fie judecați în fața Curții de Securitate Națională. El a solicitat condamnarea lor, în conformitate cu art. 168 § 2 din Codul Penal, cu acuzația de a aparține unei bande armate. 12. În urma unei audieri la 9 iunie 1998 înaintea unei instanțe de judecată, dl Sarı a primit eliberarea provizorie.
13. Într-o hotărâre din 22 aprilie 1999, după reclasificare a infracțiunii, Curtea Națională de Securitate a constatat că reclamanții au fost vinovați de ajutor și de a apăra o bandă înarmată, o infracțiune pedepsită în temeiul articolului 169 din Codul Penal. Acesta le-a condamnat la trei ani și nouă luni de închisoare, fiecare, și le-a interzis să dețină biroul public timp de trei ani. 14. În hotărârea din 23 februarie 2000, Curtea de Casație a anulat hotărârea din cauza unei clasificări eronate a infracțiunii. 16. Curtea de Securitate Națională, în hotărârea din 7 noiembrie 2001, a amânat decizia privind cazul reclamanților. 17. În temeiul articolului 9 litera (a) din Legea nr. 2845 privind procedura în instanța de securitate națională, infracțiunile prevăzute în temeiul articolelor 125, 168 și 169 din Codul Penal intră sub jurisdicția exclusivă a acestor instanțe.
În momentul material, art. 16 din această Lege prevedea că orice persoană arestat în legătură cu una dintre aceste infracțiuni trebuie să fie adusă la judecător în termen de 48 de ore, sau, dacă infracțiunea a fost în comun comisă în afara regiunii sub regulă de urgență, în termen de șapte zile, fără a include timpul necesar pentru a transmite prizonierul la judecător. 18. art. 128 al patrulea paragraf din Codul de Procedință Penală prevede că orice persoană care a fost arestat sau a cărui perioadă de custodie a poliției a fost prelungită pe ordinea unui procuror public, are dreptul de a contesta această măsură în fața judecătorului adecvat, în vederea asigurării eliberării imediate. O astfel de cerere poate fi, de asemenea, depusă de avocatul, reprezentantul juridic, rudele sau soțul apropiat.
art. 128 al treilea paragraf din Codul de Procedură Penală, modificat prin Legea nr. 4744 din 6 februarie 2002 citește următoarele: „După arestarea, și după decizia procurorului public, [autoritățile] informează imediat un rude sau o altă persoană desemnată de persoana arestată, că el sau ea a fost arestat sau că perioada de custodie a poliției a fost prelungită.”
7. The applicants, Mr Sarı and Ms Çolak, were born in 1973 and 1977 respectively. At the material time they lived in Ankara. 8. On 17 November 1997, at 11.45 p.m., the applicants were arrested and taken into police custody by officers of the Ankara security police in connection with an investigation into the illegal organisation THKP-C Dev Yol – Devrim Hareketi (Turkish People’s Liberation Party-Front – Revolutionary Way – Revolutionary Movement). 9. The applicants’ detention in police custody was extended, under section 16 of Law no. 2845 (see paragraph 17 below), initially until 21 November 1997, on the authorisation of the public prosecutor at the Ankara National Security Court, and subsequently until 23 November 1997 (inclusive) by order of a judge of that court.
10. Before the end of their police custody period, on 23 November 1997 at 11.45 p.m., the applicants were questioned by the public prosecutor. They were not brought before a judge until the following morning, that is to say on 24 November 1997. The judge ordered Ms Çolak to be released for the duration of the proceedings and remanded Mr Sarı in custody. 11. By a bill of indictment of 8 December 1997, the public prosecutor committed the applicants to stand trial before the National Security Court. He called for their conviction, under Article 168 § 2 of the Criminal Code, on a charge of belonging to an armed gang. 12. Following a hearing on 9 June 1998 before a trial court, Mr Sarı was granted provisional release.
13. In a judgment of 22 April 1999, after reclassifying the offence, the National Security Court found the applicants guilty of aiding and abetting an armed gang, an offence punishable under Article 169 of the Criminal Code. It sentenced them to three years and nine months’ imprisonment each, and banned them from holding public office for three years. 14. The applicants appealed on points of law against that judgment. 15. In a judgment of 23 February 2000, the Court of Cassation quashed the judgment on account of an erroneous classification of the offence. 16. The National Security Court, in a judgment of 7 November 2001, deferred its decision on the applicants’ case. 17. Pursuant to section 9(a) of Law no. 2845 on procedure in the national security courts, the offences provided for under Articles 125, 168 and 169 of the Criminal Code fall within the exclusive jurisdiction of those courts.
At the material time, section 16 of that Law provided that any person arrested in connection with one of those offences had to be brought before a judge within forty-eight hours at the latest, or, if the offence was a joint one committed outside the region under emergency rule, within seven days, not including the time needed to convey the prisoner to the judge. 18. The fourth paragraph of Article 128 of the Code of Criminal Procedure provides that any person who has been arrested, or whose police custody period has been extended on the order of a public prosecutor, is entitled to challenge that measure before the appropriate judge with a view to securing his or her immediate release. Such an application may also be lodged by the person’s lawyer, legal representative, close relatives or spouse.
The third paragraph of Article 128 of the Code of Criminal Procedure, amended by Law no. 4744 of 6 February 2002, reads as follows: “After an arrest has been made, and upon a decision of the public prosecutor, [the authorities] shall promptly inform a relative, or other person designated by the arrested person, that he or she has been arrested or that his or her police custody period has been extended.”