ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la data de 3 ianuarie 2001, reclamanta, SC. F.R. SA Caracal, a

chemat în judecată pârâta, SC. G.P.C. SNC, solicitând instanței, ca prin

sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

251.572.218 lei cu titlu de debit restant, sumă care urmează să fie

reactualizată în funcție de indicele de devalorizare al monedei naționale, suma

de 704.402.210 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Olt, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința nr. 81 din 21 februarie 2001, a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 251.572.218

lei despăgubiri civile, la 704.402.210 lei penalități de întârziere, precum și

la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Prin aceeași sentință s-a luat act

că reclamanta renunță la cererea de actualizare a despăgubirilor civile.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că penalitățile de întârziere au fost stabilite de părți, în art. 11

din contractul nr. 1085 din 13 martie 2000, că pârâta a recunoscut debitul, și

că deși pârâta a încheiat actul de constatare a pierderilor provocate la data

de 10 iulie 2000, nu a notificat reclamanta în acest sens, cum de altfel

părțile conveniseră în art. 12 din contract.

Pârâta, SC. G.P.C. SNC, a declarat

apel împotriva sentinței pronunțată de tribunal, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și a arătat că instanța de fond a dat o greșită

interpretare probelor administrate în cauză și a încălcat principiul

consensualismului.

A mai menționat apelanta că instanța

de fond a ignorat probele administrate, și anume procesul verbal încheiat la 3

august 2000 de părți, din care rezultă că își recunoaște datoria de 251.572.218

lei către intimata, SC. F.R. SA Caracal, dar recuperarea acesteia o va realiza

prin prestarea de munci agricole către intimată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 844 din 4 septembrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat

hotărârea, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă

împotriva pârâtei, și a obligat pârâta la plata sumei de 243.041.910 lei cu

titlu de preț și la 13.416.676 lei taxă judiciară de timbru și timbru fiscal, a

respins capătul de acțiune în plata penalităților de întârziere și a obligat

intimata reclamantă către apelanta pârâtă la 12.001.825 lei cheltuieli de

judecată în apel, reprezentând taxă de timbru în apel.

Curtea de apel a reținut că, prin

procesul verbal încheiat de părți la data de 3 august 2000, pârâta a recunoscut

datoria și părțile au convenit de comun acord ca recuperarea să se facă într-o

altă modalitate, prin prestarea de lucrări agricole la prețul curent, fără a se

mai stabili o scadență și sancțiunea în caz de nerespectare, ceea ce implică o

renunțare și la clauza penală inițială, confirmându-se totodată și forța majoră

în care s-a aflat pârâta.

În termen legal, pârâta, SC. G.P.C.

SNC Dobrosloveni, a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată în apel.

Recurenta arată că hotărârea

recurată este netemeinică și nelegală deoarece:

1.- a fost obligată la plata sumei

de 13.416.676 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar către

intimata reclamantă, dar din actele dosarului nu rezultă că reclamanta a

achitat această sumă;

2.– în urma convenției,

materializate prin procesul verbal din 3 august 2000, s-a convenit ca

recuperarea datoriei să se facă prin prestarea de lucrări agricole, fără a se

stabili o scadență și sancțiuni în caz de nerespectare, și în aceste condiții

arată recurenta acțiunea reclamantei este prematură.

În drept se invocă dispozițiile pct.

6, 7, 8, 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamantă este

nefondat.

Astfel, analizând primul motiv de

recurs, curtea îl respinge, cu motivarea că suma de 13.416.676 lei cheltuieli

de judecată la care a fost obligată pârâta reprezintă taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar aferente sumei de 243.041.910 lei cu titlu de preț, la care,

în mod corect, a fost obligată pârâta.

În ceea ce privește motivul al

doilea de recurs, se reține că instanța de apel a avut în vedere procesul

verbal încheiat de părți la 3 august 2000, pe care l-a interpretat corect, dar

a reținut că pârâta nu și-a executat decât parțial obligația de a efectua

prestațiile agricole, conform actului încheiat.

În concluzie, motivele invocate de

pârâtă prin recursul declarat nu sunt întemeiate, situație în care în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC. G.P.C. SNC Dobrosloveni, împotriva deciziei nr. 844 din 4 septembrie 2001,

a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 2 martie 2004.