ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7705/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

iunie 2003, la Judecătoria Salonta, reclamanta Parohia Reformată Salonta a

chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Salonta, S. S. SA

Salonta, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, S.I. și S.L.,

pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 2411

din 17 februarie 2002, nulitatea înscrierii în C.F. nr. 3273/2000, nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 244 din 4 iunie 1999 și să se

dispună revenirea în C.F., la situația anterioară.

Prin sentința nr. 646 din 11

noiembrie 2003, Judecătoria Salonta a declinat competența judecării cauzei, în

favoarea Curții de Apel Oradea, apreciind că cererea prin care se contestă un

act administrativ, atrage incidența art. 3 pct. 1 C. proc. civ., iar în ce

privește celelalte cereri, operează instituția prorogării legale a competentei

(art. 17 C. proc. civ.).

Prin sentința nr. 76/CA/2004 - P.I.

din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, reținând că

reclamanta nu a respectat obligația legală de a adresa o reclamație prealabilă,

autorității administrative emitente a actului contestat, conform art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 29/1990. Pe cale de consecință, cererile accesorii nu au mai

fost analizate.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, atât reclamanta Parohia Reformată Salonta, cât și

pârâții S.I. și S.L.

Invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta Parohia Reformată

Salonta a considerat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală,

deoarece reclamația administrativă prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr.

29/1990, nu mai are caracter obligatoriu, în raport cu dispozițiile art. 21 alin.

(4) din Constituție, potrivit cărora jurisdicțiile administrative sunt

facultative. În speță s-a apreciat că reclamația administrativă nu este, de

altfel, utilă și nu are consecințe juridice și ca urmare, prin cererea de

recurs au fost analizate aspectele de fond ale cauzei.

Recurenții S.I. și S.L. au arătat că

instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată efectuate și pe

care aceștia le-au solicitat, atât prin întâmpinare, cât și cu ocazia

dezbaterilor.

Criticile formulate sunt nefondate,

astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse.

Procedura administrativă prealabilă -

reclamația administrativă - constituie o condiție pentru declanșarea procedurii

judiciare în materia contenciosului administrativ, astfel cum rezultă în mod

evident din prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990; nerespectarea

acestei proceduri prealabile (nu jurisdicționale) are drept consecință,

respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, practica judiciară fiind unitară și

constantă sub acest aspect.

În speță, instanța fondului a

interpretat și aplicat corect prevederile art. 5 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ, constatându-se că reclamanta nu s-a adresat cu

reclamație administrativă, autorității emitente a actului contestat (Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului), înainte de a se adresa instanței.

Fiind vorba de o procedură

prealabilă procedurii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va ține

seama de „reclamația administrativă” ulterioară sesizării instanței, respectiv

de cea din 5 martie 2004.

Se mai reține că este corectă din

punct de vedere juridic, delimitarea făcută de instanța fondului, între

„procedura administrativă prealabilă” și „jurisdicțiile administrative”, la

care se referă art. 21 alin. (4) din Constituție.

În ceea ce privește recursul

declarat de S.I. și S.L., verificându-se actele dosarului de fond, se reține că

aceștia au fost reprezentați de avocat, dar nu au solicitat obligarea

reclamantei, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces,

nici prin întâmpinare și nici cu ocazia dezbaterilor. În aceste condiții,

instanța s-a pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Parohia Reformată Salonta și de către S.I. și S.L. împotriva sentinței nr. 76/CA/2004

- P.I. din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.