ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5618/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor,

reclamantul K.Ș.T. a chemat în judecată pe pârâții Primăria

Municipiului Salonta și primarul Municipiului Salonta, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei de rangul 1 să propună și obligarea

pârâtului de rangul 2 să emită o nouă dispoziție a

primarului prin care să fie îndreptată eroarea materială

strecurată în art. 1 din dispoziția din 9 august 2001 cu privire la

suprafața celor două terenuri a căror restituire s-a dispus, de

la 313 mp (cât s-a trecut în mod eronat) la 561 mp. cât au în realitate, cu

cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.

În motivare, reclamantul a

arătat că prin art. 1 din dispoziția din 2001 s-a dispus

restituirea în natură a imobilului situat în Salonta, identificat prin CF Salonta,

constând în casă și curte în intravilan (313 mp).

Ori, în realitate, cele două

topo au suprafețele: 313 mp. Respectiv 248 mp. total 561 mp și ca

atare, deoarece s-a produs o eroare de calcul cu privire la suprafața

totală a acestor două parcele prin dispoziție a Primarului,

solicită a fi îndreptată această eroare.

Prin întâmpinarea depusă, primarul

Municipiului Salonta a invocat excepția necompetenței materiale

arătând că instanța de contencios administrativ este cea

competentă să judece cauza, deoarece se cere modificarea unui act

administrativ și a invocat și excepția tardivității,

arătând că dispoziția trebuia atacată în termen de 30 de

zile conform art. 26 alin. (3) din Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 205/C

din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis

acțiunea formulată și în consecință a fost obligat

intimatul Primarul Municipiului Salonta să emită o dispoziție

prin care să îndrepte eroarea materială.

Din considerentele sentinței se

reține că prin dispoziția privind restituirea în natură a

imobilului situat în Salonta, s-a dispus restituirea în natură la cererea

petentului K.Ș.T. a bunului constând în casă și curte în

intravilan cu suprafața de 313 mp.

Din cuprinsul extrasului de carte

funciară depus la dosar și a schiței de identificare a imobilului

rezultă că suprafața top este de 248 mp. și cealaltă

este de 313 mp.

Dintr-o eroare materială

suprafața topograficului nu a fost menționată în cuprinsul

deciziei, astfel încât reclamantul nu s-a putut întabula în cartea

funciară decât asupra topograficului al doilea.

Având în vedere că s-a restituit

întreg imobilul înscris în CF Salonta, se impune corectarea erorii pentru ca

reclamantul să se poată intabula.

În ceea ce privește

excepția de necompetență materială a secției civile a

Tribunalului Bihor, instanța de fond a înlăturat excepția

deoarece întreaga procedură reglementată de Legea nr. 10/2001

aparține secțiilor civile ale instanțelor, competență

stabilită în mod expres prin legea specială.

Nici excepția de tardivitate a

introducerii acțiunii nu a fost reținută deoarece reclamantul nu

se plânge împotriva deciziei de respingere a notificării pentru ca

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) să fie

aplicabil, ci împotriva unei erori materiale cuprinse în conținutul

deciziei, care poate fi îndreptată oricând.

Împotriva sentinței a declarat

apel primarul municipiului Salonta solicitând casarea hotărârii și în

rejudecare respingerea acțiunii reclamantului.

Un prim argument al acestei cereri

îl reprezintă reiterarea competenței materiale a secției civile

a Tribunalului Bihor, competență ce decurge din obiectul cererii.

În al doilea rând, se

reiterează și excepția tardivității acțiunii prin

invocarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată.

Cercetând actele și

lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că

însuși apelantul, prin invocarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată stabilește implicit cadrul procesual al litigiului,

determinând competența materială a secției civile a tribunalului

în soluționarea cererii ce formează obiectul prezentului dosar.

Referitor la tardivitatea cererii

reclamantului, excepție invocată de apelant și în fața

instanței de fond, s-a constatat că această apărare nu poate

fi opusă intimatului deoarece soluția primarului municipiului Salonta

a fost aceea de admitere a notificării transmise de K.Ș.T.,

dispunându-se restituirea în natură a imobilului.

Practic, reclamantul nu atacă

soluția în sine, care îi este favorabilă, ci solicită

rectificarea greșelii strecurată în dispozitiv, deoarece, deși

se face mențiunea în mod expres că se restituie parcelele, în

momentul în care este descris imobilul sunt indicați doar 313 mp teren,

deși cele două parcele însumează 561 mp.

Instanța a respins ca nefondat

apelul primarului municipiului Salonta, constatând că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată, prin decizia civilă nr. 125/A/2009.

Împotriva deciziei civile nr. 125/A/2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs pârâta

Primăria Salonta care a susținut următoarele:

Raportat la excepția

necompetenței materiale, se susține că greșit instanța

de fond a respins excepția invocată, deși ceea ce se

contestă este „îndreptarea unei erori materiale" a art. 1 din

dispoziția din 9 august 2001. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 (actualizată), instanța de contencios

administrativ este cea competentă a judeca prezenta cauză.

În al doilea rând, raportat la

excepția tardivității se învederează faptul că

instanța de fond a respins greșit această excepție,

deși, dacă se are în vedere faptul că reclamantul a introdus o

acțiune împotriva Primăriei municipiului Salonta la Tribunalul Bihor,

secția civilă, se impune a se avea în vedere prevederile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 (actualizată) conform căruia „decizia sau,

după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării

sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se pretinde îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

unității deținătoare sau, după caz, al

entității investite cu soluționarea notificării, în termen

de 30 de zile de la comunicare." Or, raportat la acest aspect, se

învederează faptul că acțiunea avută în discuție a

fost introdusă în a doua jumătate a anului 2008, deși

dispoziția atacată a fost emisă în data de 9 august 2001, iar în

data de 14 august 2001 i-a fost comunicată reclamantului prin

poștă (confirmarea de primire anexă-parte integrantă la

întâmpinarea formulată în prezenta cauză).

Totodată, raportat la

excepția necompetenței materiale invocată de Primăria

municipiului Salonta, se consideră că, și sub aspectul

introducerii acțiunii reclamantului la instanța de contencios

administrativ, aceasta ar fi tardivă, întrucât în conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ (actualizată) „înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

printr-un act administrativ individual trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Analizând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Pentru a fi incident motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca

instanța de apel să fi pronunțat o hotărâre lipsită de

temei legal sau să fi interpretat sau aplicat greșit

dispozițiile legale incidente în cauză.

În speța supusă

judecății, în mod corect Curtea de Apel Oradea a respins apelul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Salonta, interpretând și

aplicând în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 26 alin.

(3) din Legea rn.10/2001, și art. 158 C. proc. civ.

Obiectul prezentei acțiuni îl

constituie obligarea pârâtei Primăria Municipiului Salonta să

propună primarului Municipiului Salonta și acest din urmă pârât

să fie obligat să emită o nouă dispoziție prin care

să fie îndreptată eroarea materială strecurată în art. 1

din dispoziția din 9 august 2001, cu privire la cele două terenuri a

căror restituire s-a dispus în favoarea reclamantului K.Ș.T.

Instanțele de judecată în

mod just au respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Bihor, secția civilă și cea a tardivității

introducerii acțiunii, neputând fi primite susținerile pârâtei

Primăria Municipiului Salonta în sensul că acțiunea dedusă

judecății ar fi o acțiune ce vizează modificarea uni act

administrativ.

Motivele de recurs invocate de

recurenta Primăria Municipiului Salonta nu se justifică.

Raportat la obiectul cererii care

vizează îndreptarea unei erori materiale strecurate în dispoziția nr.

171/9 august 2001 a primarului Municipiului Salonta, dispoziție prin care

s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Salonta, (imobil casă

și întreg teren intravilan) înscris în CF, dar dintr-o eroare nu s-a

trecut terenul cu nr. top, în mod just instanțele de judecată au

considerat că este incident art. 26 din Legea nr. 10/2001 și nu

dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Prevederile Legii nr. 554/2004 se

aplică doar în cazul controlului legalității actelor

administrative, în timp ce dispozițiile Legii nr. 10/2001 art. 26 alin.

(3), pe care chiar pârâtul le-a invocat, se aplică în materia plângerilor

împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de autoritatea

competentă, prin care se soluționează notificările având ca

obiect restituirea imobilelor preluate abuziv.

Sub acest aspect, corect s-a statuat

că instanța competentă este secția civilă a

Tribunalului Bihor, și nu cea de contencios administrativ căreia i-ar

fi revenit competența de soluționare a cauzei în situația în

care o persoană vătămată într-un drept al său de o

autoritate publică, printr-un act administrativ, s-ar fi adresat

instanței, pentru recunoașterea dreptului pretins, sau a interesului

legitim ori pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Și excepția

tardivității a fost în mod just respinsă de instanța de

judecată. Termenul de 30 de zile invocat de recurenta –pârâtă nu

poate fi aplicabil în cauză, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 vizează termenul în care se putea contesta decizia sau

dispoziția motivată de respingere a notificării, ceea ce nu este

cazul în speța de față deoarece s-a emis o dispoziție de

către primarul Municipiului Salonta prin care s-a admis cererea de

restituire în natură a imobilului înscris în CF Salonta, în favoarea

reclamantului K.Ș.T.

Nefiind incidente motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat și în

baza art. 312 C. proc. civ. va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Salonta împotriva deciziei civile nr. 125/A din 30

septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.