ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5056/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 597/C/2007

din 29 iunie 2007 Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta

K.I. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Salonta, Comisia locală de

aplicare a Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond a reținut, pentru a

pronunța această soluție, că, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001,

persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în

vigoare a legii, termen ce a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001

și O.U.G. nr. 145/2001, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Termenul de 6 luni nu este un termen

de prescripție extinctiv pentru a fi supus instituției repunerii în termen, iar

reclamanta nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței

în sensul de a se dispune repunerea sa în termenul legal, obligarea intimatei

să-i soluționeze cererea privind acordarea de despăgubiri în natură pentru

imobilul în litigiu, casă cu teren în suprafață de 820 mp.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

civilă nr. 481/2007-A din 29 noiembrie 2007, a admis apelul reclamantei și a

schimbat în tot sentința, în sensul că a admis cererea reclamantei și, în

consecință, a dispus repunerea acesteia în termenul legal de formulare a

notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 și a obligat Primăria Municipiului

Salonta la soluționarea notificării reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că cererea reclamantei este întemeiată în raport cu

dispozițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a fost introdusă în

termen de 15 zile de la încetarea împrejurărilor care au împiedicat-o pe

reclamantă să formuleze cererea înăuntrul termenului prevăzut de art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că, în ceea ce

privește natura împiedicării, potrivit probelor testimoniale administrate în

cauză și a înscrisurilor existente la dosar, reclamanta a dovedit că a fost în

imposibilitate de a formula cererea, dat fiind că, începând cu anul 2000,

datorită unor probleme de sănătate, a fost frecvent internată în spitale,

inclusiv la Spitalul nr. 6 din Oradea, pentru probleme neurologice, starea

sănătății nepermițându-i să facă deplasări decât cu mare dificultate, chiar și

în interiorul locuinței, doar cu un cadru metalic, iar o perioadă de aproximativ

2 ani a fost internată și într-un azil de bătrâni din Salonta.

S-a dovedit că spitalizările

reclamantei au durat până aproximativ la sfârșitul lunii octombrie 2007.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin motivele formulate,

pârâta a susținut că termenul de 6 luni nu este un termen de prescripție

extinctivă pentru a fi supus instituției repunerii în termen și că, raportat la

reținerea instanței cu privire la aplicarea prevederilor art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”, se impune a

se preciza faptul că instanța de apel a omis a avea în vedere că legea

specială, Legea nr. 10/2001 nu prevede o astfel de posibilitate ca și cea avută

în vedere de instanța de apel.

Recursul se va admite pentru cele ce

urmează.

Prin soluția pronunțată, instanța de

apel a reținut greșit aplicarea în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C.

proc. civ.

Termenul la care se referă art. 21

din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de prescripție extinctivă, pentru a fi

supus instituției repunerii în termen.

El este un termen de decădere, iar

nerespectarea lui atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent, așa cum corect a reținut prima instanță.

Curtea de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală, deoarece a ajuns la o concluzie contrară și a dispus

repunerea reclamantei în termenul de formulare a notificărilor în baza Legii

nr. 10/2001, reținând și natura împiedicării reclamantei de a formula notificarea

în termenul legal prin problemele de sănătate pe care le-a avut.

În consecință, decizia curții de

apel va fi casată, iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Salonta, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

împotriva deciziei nr. 481/2007-A din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Casează decizia atacată și menține sentința nr. 597/C din 29 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie

2008.