ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3984/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, prin declinare de competență de la Tribunalul Bihor, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, și de contencios administrativ, reclamantul B.A.G. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la cererea sa și să îl informeze despre existența sau inexistența, la nivelul instituției, a unui dosar sau a unei cereri de solicitare de despăgubiri, înregistrată sub numele său, cu privire la bunurile mobile care provin din imobilul situat în municipiul Salonta, înscris în C.F. 6332, nr.top 217/2.218/2.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că a trimis autorității în cauză trei adrese, neprimind răspuns la niciuna dintre acestea, prima sa adresă fiind transmisă încă din luna noiembrie 2006, cu confirmarea de primire din data de 6 decembrie 2006 Reclamantul a mai precizat că dată fiind tăcerea A.N.R.P., a trimis cu o nouă adresă cu confirmare de primire din 29 ianuarie 2007, prin care a semnalat faptul că nu i s-a răspuns la primele solicitări, nici la această din urmă cerere neprimind răspuns. Prin sentința nr. 75/CA/2008 – PI din 12 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea formulată a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin răspunsul formulat în data de 10 septembrie 2007, pârâta A.N.R.P. a comunicat reclamantului că la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost înregistrat niciun dosar pe numele acestuia având ca obiect vreo cerere de restituire a imobilului situat în Salonta. De asemenea, a constatat prima instanță, în conținutul răspunsului formulat s-a subliniat faptul că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 utilajele care nu mai existau (fiind înlocuite, casate sau distruse) la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul susține că soluția primei instanțe este greșită întrucât pornește de la premisa că petiția adresată autorității intimate vizează imobilul situat în municipiul Salonta, înscris în C.F. nr. 6332 cu nr.top 217/2.218/2. În realitate, arată recurentul, acest imobil, care a fost o moară de ulei, i-a fost retrocedat, obiectul solicitării sale constituindu-l utilajele care deserveau moara și care la data preluării nu mai existau. În privința acestora, recurentul invocă dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, considerând că deși au devenit imobile prin destinație, prin încorporare în bunul imobil principal, totuși, după ce au fost scoase din imobil, și-au redobândit calitatea de bun mobil.

Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția primei instanțe este legală. Intimata a precizat că atât memoriul recurentului cât și răspunsul autorității au vizat două componente: imobilul dar și utilajele și instalațiile aferente unei mori de ulei. Intimata a detaliat cadrul normativ aplicabil unei cereri de restituire a unor bunuri mobile de natura celor indicate de reclamant, conchizând însă că în măsura în care acesta insistă că ele nu sunt imobile prin încorporare, dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, nu-i sunt aplicabile. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs reținut, a întâmpinării, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect obligarea intimatei-pârâte A.N.R.P.

de a-i răspunde la petițiile sale expediate la datele de 6 decembrie 2006, 29 ianuarie 2007 și 10 aprilie 2007. Curtea de apel a reținut corect că toate petițiile priveau aceeași problematică, respectiv autorul lor solicita să i se comunice dacă la autoritate este înregistrată vreo cerere de despăgubiri cu privire la imobilul (clădire și teren aferent) din municipiul Salonta, individualizat mai sus, precum și să fie informat cu privire la procedura aplicabilă pentru obținerea de despăgubiri pentru bunurile mobile care fac obiectul procesului-verbal de predare din data de 15 iunie 1948. Cum pe parcursul soluționării pricinii, intimata a emis adresa nr. 702298/705098/709328 din 10 septembrie 2007 prin care a răspuns detaliat solicitărilor recurentului-reclamant, prima instanță a respins în mod just acțiunea, ca fiind rămasă fără obiect.

Prin recursul de față recurentul tinde să acrediteze ideea că nu i s-a răspuns punctual, ci i s-au comunicat informații inutile sau chiar greșite. În realitate, după cum deja s-a arătat în cele ce preced, reclamantul însuși a cerut, prin toate cele trei petiții ale sale, să i se comunice dacă s-a înregistrat vreo cerere de despăgubiri cu privire la imobilul (construcție și teren) din municipiul Salonta, și, ca urmare răspunsul a privit și această solicitare. În fine, recurentul critică răspunsul primit și în partea privitoare la procedura aplicabilă cererilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele preluate abuziv, nefiind de acord, principial, cu explicațiile comunicate de autoritate.

Înalta Curte constată însă că autoritatea a rezolvat cererea în limitele învestirii sale și pe baza datelor succint prezentate de recurent, prezentând în mod obiectiv cadrul legal aplicabil în principiu unei astfel de cereri. Toate aspectele particulare invocate de recurent în recursul de față exced celor indicate prin petițiile în discuție, astfel că nu poate fi imputată autorității ignorarea lor. În plus, recurentul nu are niciun interes să combată interpretarea pe care intimata-pârâtă o dă dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, câtă vreme nu a demarat procedura prevăzută de acest act normativ, cât și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A.G. împotriva sentinței nr. 75/CA/2008-PI din 12 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.