ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3984/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, prin

declinare de competență de la Tribunalul Bihor, pe rolul Curții de Apel Oradea,

secția comercială, și de contencios administrativ, reclamantul B.A.G. a chemat

în judecată pe pârâta A.N.R.P., solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la

cererea sa și să îl informeze despre existența sau inexistența, la nivelul

instituției, a unui dosar sau a unei cereri de solicitare de despăgubiri,

înregistrată sub numele său, cu privire la bunurile mobile care provin din

imobilul situat în municipiul Salonta, înscris în C.F. 6332, nr.top

217/2.218/2.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004,

dat fiind faptul că a trimis autorității în cauză trei adrese, neprimind

răspuns la niciuna dintre acestea, prima sa adresă fiind transmisă încă din

luna noiembrie 2006, cu confirmarea de primire din data de 6 decembrie 2006

Reclamantul a mai precizat că dată

fiind tăcerea A.N.R.P., a trimis cu o nouă adresă cu confirmare de primire din

29 ianuarie 2007, prin care a semnalat faptul că nu i s-a răspuns la primele

solicitări, nici la această din urmă cerere neprimind răspuns.

Prin sentința nr. 75/CA/2008 – PI

din 12 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, acțiunea formulată a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că prin răspunsul formulat în data de 10

septembrie 2007, pârâta A.N.R.P. a comunicat reclamantului că la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost înregistrat niciun

dosar pe numele acestuia având ca obiect vreo cerere de restituire a imobilului

situat în Salonta.

De asemenea, a constatat prima

instanță, în conținutul răspunsului formulat s-a subliniat faptul că nu fac

obiectul Legii nr. 10/2001 utilajele care nu mai existau (fiind înlocuite,

casate sau distruse) la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând dispozițiile cu caracter

general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că soluția primei

instanțe este greșită întrucât pornește de la premisa că petiția adresată

autorității intimate vizează imobilul situat în municipiul Salonta, înscris în

C.F. nr. 6332 cu nr.top 217/2.218/2. În realitate, arată recurentul, acest

imobil, care a fost o moară de ulei, i-a fost retrocedat, obiectul solicitării

sale constituindu-l utilajele care deserveau moara și care la data preluării nu

mai existau.

În privința acestora, recurentul

invocă dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, considerând că deși

au devenit imobile prin destinație, prin încorporare în bunul imobil principal,

totuși, după ce au fost scoase din imobil, și-au redobândit calitatea de bun

mobil.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata A.N.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că

soluția primei instanțe este legală.

Intimata a precizat că atât memoriul

recurentului cât și răspunsul autorității au vizat două componente: imobilul

dar și utilajele și instalațiile aferente unei mori de ulei.

Intimata a detaliat cadrul normativ

aplicabil unei cereri de restituire a unor bunuri mobile de natura celor

indicate de reclamant, conchizând însă că în măsura în care acesta insistă că

ele nu sunt imobile prin încorporare, dispozițiile Legii nr. 10/2001,

republicată, nu-i sunt aplicabile.

În recurs nu s-au administrat

înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin

prisma motivului de recurs reținut, a întâmpinării, precum și sub toate

aspectele potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit

instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect obligarea

intimatei-pârâte A.N.R.P. de a-i răspunde la petițiile sale expediate la datele

de 6 decembrie 2006, 29 ianuarie 2007 și 10 aprilie 2007.

Curtea de apel a reținut corect că

toate petițiile priveau aceeași problematică, respectiv autorul lor solicita să

i se comunice dacă la autoritate este înregistrată vreo cerere de despăgubiri

cu privire la imobilul (clădire și teren aferent) din municipiul Salonta,

individualizat mai sus, precum și să fie informat cu privire la procedura

aplicabilă pentru obținerea de despăgubiri pentru bunurile mobile care fac

obiectul procesului-verbal de predare din data de 15 iunie 1948.

Cum pe parcursul soluționării

pricinii, intimata a emis adresa nr. 702298/705098/709328 din 10 septembrie 2007

prin care a răspuns detaliat solicitărilor recurentului-reclamant, prima

instanță a respins în mod just acțiunea, ca fiind rămasă fără obiect.

Prin recursul de față recurentul

tinde să acrediteze ideea că nu i s-a răspuns punctual, ci i s-au comunicat

informații inutile sau chiar greșite.

În realitate, după cum deja s-a

arătat în cele ce preced, reclamantul însuși a cerut, prin toate cele trei

petiții ale sale, să i se comunice dacă s-a înregistrat vreo cerere de

despăgubiri cu privire la imobilul (construcție și teren) din municipiul

Salonta, și, ca urmare răspunsul a privit și această solicitare.

În fine, recurentul critică

răspunsul primit și în partea privitoare la procedura aplicabilă cererilor

având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele preluate

abuziv, nefiind de acord, principial, cu explicațiile comunicate de autoritate.

Înalta Curte constată însă că

autoritatea a rezolvat cererea în limitele învestirii sale și pe baza datelor

succint prezentate de recurent, prezentând în mod obiectiv cadrul legal

aplicabil în principiu unei astfel de cereri.

Toate aspectele particulare invocate

de recurent în recursul de față exced celor indicate prin petițiile în

discuție, astfel că nu poate fi imputată autorității ignorarea lor. În plus,

recurentul nu are niciun interes să combată interpretarea pe care

intimata-pârâtă o dă dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

republicată, câtă vreme nu a demarat procedura prevăzută de acest act normativ,

cât și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.A.G.

împotriva sentinței nr. 75/CA/2008-PI din 12 mai 2008 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2008.