ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2309/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1112 din 19 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen. și s-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat prin restituire. S-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, prevenția de la 27 mai 2002, la zi. Instanța a reținut că la 27 mai 2002, în jurul orelor 18,3o, inculpatul se afla în zona Rond Alexandria, respectiv stația autobuzului 407, cu intenția de a sustrage bunuri din buzunarul călătorilor.

Observând-o pe partea vătămată V.L., handicapat locomotor, care se afla pe scările autobuzului, a profitat de neatenția acestuia și introducându-i mâna în buzunarul pantalonilor, i-a sustras suma de 1.280.000 lei. Inainte de a i se sustrage banii din buzunar, partea vătămată a conștientizat intenția inculpatului, motiv pentru care a încercat să-l împiedice să sustragă suma de bani, iar partea vătămată, ca urmare a violenței exercitate de către inculpat a fost doborâtă din autobuz. Apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 42/ A din 4 februarie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece nu i s-au constatat circumstanțele atenuante de care ar fi trebuit să beneficieze, aplicându-i-se, în consecință, o pedeapsă prea aspră.

Recursul este nefondat. Aplicând inculpatului M.G., pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, instanța de fond a avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. Gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările în care a fost comisă fapta, doborârea părții vătămate, prin violență, din autobuz, consecințele pe care le-ar fi putut produce această faptă, justifică, pe deplin, pedeapsa aplicată, situată de altfel, la limita minimă a pedepsei prevăzută de legiuitor. În raport cu cele arătate, de faptul că, în favoarea inculpatului, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea asigurată din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 4 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 27 mai 2002, la 16 mai 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.