ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4764/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 946 din 17 octombrie

2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul M.I.D.

la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 25 iulie 2002 la 17 octombrie 2002.

S-a constatat recuperat prejudiciul,

prin restituire.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 25 iulie

2002, în timp ce partea vătămată C.O. încerca să se urce în autobuz, aflându-se

pe scara acestuia, inculpatul M.I.D. i-a smuls geanta de pe umăr. În geantă

partea vătămată avea un telefon mobil și 80.000 lei. Inculpatul a fugit, fiind

urmărit de prietenul părții vătămate care, în final, a reușit să recupereze

geanta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, întrucât

pedeapsa aplicată, este prea aspră.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 797 din 10 decembrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, a computat prevenția de la 25 iulie 2002 la 10

decembrie 2002 și l-a obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.I.D. care, prin apărătorului său, a reinterat motivul din

apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanțele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lîngă pericolul social al

faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare

la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se

regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul, bazat pe reinterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25

iulie 2002 la 24 octombrie 2003.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva deciziei penale nr.

797 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2002 la 24 octombrie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.