ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2051/2003

Asupra recursurilor de față;

Prin rechizitoriul din 29 decembrie

2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților:

S.Șt., pentru infracțiunile de

înșelăciune

[

(art. 215 alin. (3) și (5) C.

pen.)], instigare la fals intelectual (art. 25 raportat la art. 289 C. pen.),

uz de fals (art. 291 C. pen.) și fals în declarații (art. 292 C. pen.) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare infracțiune;

M.E., pentru infracțiunile de fals

intelectual (art. 289 C. pen.) și participație improprie la fals intelectual

[(art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.)].

Autorul rechizitoriului a reținut că

S.C. P.S. S.R.L. Brașov, prin administratorul S.Șt., a cumpărat, la 30 iunie

1993, Complexul turistic G.P., județul Tulcea de la F.C. Tulcea, cu suma de

26.000.000 le. Obiectivul respectiv a fost, apoi, vândut de S.C. P.S. S.R.L.

Brașov către S.C. S.P. S.R.L. cu suma de 35.400.000 lei.

La ultima societate cumpărătoare,

asociat unic fiind S.Șt., acesta la 10 octombrie 1997 a introdus la Judecătoria

Babadag o acțiune civilă, prin care a solicitat să se constate că suprafața de

42 ha este proprietatea societății sale, deoarece Complexul Turistic G.P. este

amplasat pe acest teren, situat pe raza localității Jurilovca, jud. Tulcea.

Acțiunea ce a format obiectul dosarului 1544/1997, a fost soluționată de M.E.

prin sentința civilă nr. 1126 din 10 octombrie 1997, cu lipsa părților,

Consiliul Local Jurilovca, F. Tulcea și Administrația „Rezervației Biosferei

Delta Dunării” Tulcea, legal citate. Dintre pârâți, A.R.B.D.D. Tulcea a trimis

prin fax, la 20 octombrie 1997, o cerere prin care solicită amânarea judecății,

deoarece consilierul juridic trebuia să se prezinte la Curtea Supremă de

Justiție, pentru a reprezenta administrația într-o altă cauză.

Procurorul a reținut în rechizitoriu

că, deși cererea pârâtei primită la Judecătorie Babadag pe 21 octombrie 1997,

ora 3,42 AM, inculpatul M.E., a pus pe aceasta rezoluția falsă „Pr. 22

octombrie 1997. La dosar. După trimiterea ședinței”, pentru a justifica

soluționarea cauzei în lipsa pârâtei amintită.

A mai reținut autorul

rechizitoriului că, după soluționarea acțiunii în constatare și apelarea

sentinței civile nr. 1126 din 22 octombrie 1997 de către A.R.B.D.D. Tulcea,

M.E., în calitatea sa de președinte al Judecătoriei Babadag, a determinat-o pe

arhivara A.A. să facă în registrul (informativ și apeluri) ale instanței,

mențiuni false „11 decembrie 1997, Retras apelul”, mențiuni pe baza cărora

același funcționar a aplicat pe hotărârea în cauză ștampila „definitivă și

irevocabilă” semnată de inculpat, deși la dosarul judecătoriei, și pârâtă, nu

există o declarație de retragere a apelului.

Folosind hotărârea cu ștampila falsă

”definitivă și irevocabilă”, inculpatul S.Șt. s-a prezentat la B.I.R.,

sucursala Brașov de unde a obținut pentru societate, în anii 1998 și 1999

(contract nr. 357 din 13 octombrie 1998 și act adițional nr. 3 din 25 august

1999) două împrumuturi în cuantum total de 975.000.000 lei, nerestituite,

garantate cu cele 42 ha teren aflat pe raza localității Jurilovca, jud. Tulcea,

despre care a declarat că este proprietatea S.C. P.S. S.R.L. Brașov, cu toate

că la data de 30 aprilie 1998, judecătoria îi solicitase restituirea sentinței

civile nr. 1126 din 22 noiembrie 1997, pe care din eroare fusese aplicată în

fals ștampila „definitivă și irevocabilă”. Cu aceeași adresă, judecătoria, M.E.

a făcut cunoscut lui S.Șt. că nu se găsește declarația A.R.B.D.D. Tulcea de

retragere a apelului, față de care situație, dosarul nr. 1544/1997 a fost

înaintat Tribunalului Tulcea pentru soluționarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 324 din 30

iunie 1998, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1061/1998, instanța

a admis apelul A.R.B.D.D. Tulcea, a schimbat în totalitate sentința civilă nr.

1126 din 22 octombrie 1997 a Judecătoriei Babadag și a respins, ca nefondată

acțiunea în constatare introdusă de S.P. Brașov S.R.L., decizia menținută și de

Curtea de Apel Constanța.

De reținut că S.C. S.P. S.R.L.

Brașov a fost legal citată la judecarea apelului și a fost reprezentată de

avocatul P.V., angajat în această fază a procesului civil.

De asemeni, mai este de reținut că,

anterior demersurilor făcute de S.Șt., acesta a încheiat cu A.R.B.D.D. Tulcea

un protocol, în care s-a făcut precizarea S.C. S.P. S.R.L.”, reprezentată prin

inculpat, „recunoaște că terenul ce face obiectul dosarului nr. 1544/1997,

aflat pe rolul Judecătoriei Babadag, „este domeniu public de interes național

și se angajează să folosească acest teren conform destinației sale, cu

respectarea legislației în vigoare”.

Prin sentința penală nr. 8/ P din 27

iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția penală, în baza art. 333 C. proc.

pen., s-a desesizat și s-a restituit dosarul procurorului de la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, pentru a completa urmărirea penală, care în

fața instanței nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, deoarece: trebuie

făcute investigații în rândul funcționarilor de la A.R.B.D.D.

Tulcea, existenți în perioada 22

octombrie - 11 decembrie 1997, pentru a se stabili dacă a existat, în

realitate, adresa nr. 7812/ A.R.B.D.D. din 8 decembrie 1997, emisă de

administrația citată și dacă a fost depusă la Judecătoria Babadag, în care

scop; va fi expertizat documentul în cauză pentru a fi identificată mașina de

scris la care a fost dactilografiat;

- va fi identificată persoana care a

făcut mențiunea olografă 7812/ A.R.B.D.D. din 8 decembrie 1997, pe documentul

respectiv;

- vor fi identificați autorii care

au redactat și cel care a dactilografiat acest document, cât și cel care l-a

semnat;

- vor fi audiate persoanele

identificate prin mijloacele de probă amintite în legătură cu faptele

constatate.

- trebuie făcute investigații în

rândul personalului A.R.B.D.D. Tulcea,

- existent la 21 octombrie 1997,

pentru a stabili ora la care a fost transmisă, prin fax, cererea 7278/ A.R.B.D.D.

din 20 octombrie 1997, la Judecătoria Tulcea, unde a fost înregistrată la 21

octombrie 1997, ora 03,42 AM, precum și în rândul personalului instanței pentru

a se stabili când (înainte ori după ședința de judecată din 22 octombrie 1997)

a fost predat inculpatului M.E. acest document.

- trebuie făcute investigații în

rândul personalului Judecătoriei Babadag, existent la 14 ianuarie 1998, pentru

a stabili împrejurările în care a fost semnată de către M.E. dispoziția de

investire a sentinței civile nr. 1126 din 22 octombrie 1997, pronunțată în

dosarul 1544/1997 al Judecătoriei Babadag.

Menține măsurile asiguratorii

dispuse în cauză de către organul de urmărire penală și prima instanță.

Împotriva acestei sentințe, în

termenul legal au declarat recurs parchetul și inculpatul M.E.

Prin recursul declarat de parchet,

sentința este criticată ca netemeinică și nelegală pentru: greșita evaluare a

probelor, în special pentru eronata reținere a faximilului publicat în ziarul

„A.” ca având caracteristicile unui document oficial și pe baza căruia s-a

dispus efectuarea unor expertizări care să ateste, fie antecitația acestuia,

fie existența infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.

Tot ca urmare a eronatei aprecieri,

se mai arată în recursul parchetului, a probelor administrate, se mai cere prin

sentință a se clarifica împrejurările de fapt în care a apărut facsimilul

sus-menționat, a comunicării prin fax a cererii de amânare a judecății, precum

și a împrejurărilor privitoare la investirea cu formula definitivă și irevocabilă

a sentinței civile nr. 1126/1997, deși probatoriul de la urmărirea penală, în

detaliu, lămurește aceste elemente și date ale situației de fapt.

Inculpatul M.E., nu și-a motivat în

scris recursul declarat și nici nu s-a prezentat personal pentru susținerea

orală, pentru ca nici prin avocatul ales să nu depună nici un fel de note

scrise, nici atunci când s-a dat un termen pentru acest considerent.

Acest inculpat recurent, prin

avocatul ales, pe parcursul judecării recursurilor de față, a invocat doar,

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385

1

lit. c)

C. proc. pen. și care cerere de sesizare a Curții Constituționale a fost admisă

și astfel s-a suspendat judecarea recursurilor până la soluționarea excepției,

prin încheierea din 17 mai 2002.

Curtea Constituțională prin decizia

nr. 295 din 7 noiembrie 2002, a respins excepția de neconstituționalitate

ridicată de inculpatul M.E., în dosarul de față, privind dispozițiile art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet este fondat.

Examinându-se probele administrate

în cauză, în raport de criticile formulate de către parchet și față de motivele

pentru care instanța de fond, a dispus restituirea dosarului, indicând totodată

împrejurările, faptele și mijloacele prin care trebuie completată urmărirea

penală, Curtea, constată că sentința penală atacată, este dată prin nesocotirea

acestora, așa încât este nefondată.

Astfel, la urmărirea penală, s-au

verificat și lămurit împrejurările apariției și publicării în presă, în

facsimil, a pretinsei, declarații de retragere a apelului formulat de

A.R.B.D.D. Tulcea, în dosarul nr. 362/P/1999 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Tulcea și nicidecum nr. 7812 din 11 noiembrie 1997.

În administrarea probelor în orice

cauză penală și în orice fază procesuală ne-am afla, nu trebuie avut în vedere,

decât obiectul, și care trebuie probat prin mijloacele de probă, permise de

lege.

Ori, în cauză, nici unul dintre

inculpați nu au depus ca probă în apărare, nici în dosarul penal și nici în

dosarul civil, colajele publicate în presă, și care deci nu fac obiectul

acestui dosar, cu atât mai mult, cu cât este probată lipsa unui original.

Invocarea de către inculpați a celor

publicate în presă, este o apărare indirectă a acestora, dar fără temei real și

pe care inculpatul S.Șt. a folosit-o și pentru menținerea în eroare a părții

civile, B.I.R.

Față de întreg probatoriul,

comportamentul nesincer al făptuitorilor, de zădărnicire a aflării adevărului

nu constituie decât un plus la manoperele dolozive alături de cele folosite, la

încheierea contractului de credit bancar, sau altfel spus, pot constitui

circumstanțe de agravare, a răspunderii penale a acestora.

Este de asemenea probat în dosar că

A.R.B.D.D. Tulcea a înregistrat, cererea de amânare, la 20 octombrie 1997,

expediată fiind prin fax (unic aparat la Judecătoria Babadag instalat în biroul

președintelui, inculpatul M.E. și care recepta direct corespondența prin fax),

iar documentul ridicat din dosarul nr. 1544/1997 și confirmat de procuror, are

imprimată mențiunea „Octombrie 21 1997 03:42 AM”

Deci, consemnată oficial pe fax ora

„03:42 AM”, se atestă fără nici un dubiu că inculpatul M.E. a avut documentul

pe întreaga zi de lucru de la 21 octombrie 1997, precum și în ziua următoare

până la intrarea în ședința de judecată și după sfârșitul acesteia, la

deliberare și la pronunțarea minutei.

Apoi nu poate fi omisă, nici

împrejurarea prin care se dovedește fără dubiu că, nu există nici o cerere de

investire cu mențiunile, definitivă și irevocabilă (timbrată legal) și care să

poarte avizul președintelui instanței (inculpat M.E.) în privința sentinței

civile nr. 1126 din 22 octombrie 1977.

Așa fiind și rezumând cele

examinate, Curtea reține că sentința penală nr. 8/ P din 27 iulie 2001 a Curții

de Apel Constanța, secția penală, este dată în vădită contradicție cu probele

dosarului și ca atare acestea, nu o justifică.

În consecință, recursul parchetului

urmează a fi admis, casată hotărârea atacată și trimisă cauza pentru

continuarea judecării, dar de către o altă instanță egală în grad, potrivit

art. 385

15

pct. 2, lit. c), alin. (1) și (4) C. proc. pen.,

interesele justiției cerând aceasta.

Față de cele analizate în examinarea

recursului parchetului și în raport de nemotivarea recursului nici în scris și

nici oral, formulat de inculpatul M.E., acesta urmează a fi respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr.

8/ P din 27 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpații M.E.

și S.Șt.

Casează sentința atacată și în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. (1) și (4) C. proc. pen., trimite

cauza pentru continuarea judecării la Curtea de Apel Bacău.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.E. împotriva sentinței penale nr. 8/ P din 27 iulie

2001 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 aprilie 2003.