ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2002, la Curtea de Apel Bacău, U.A.R., Baroul Neamț, Consiliul Baroului Neamț, D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. și I.T. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 68 din 18 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se susține că în mod greșit instanța de fond a reținut cu valoare de prezumție de autoritate de lucru judecat, mențiunile din sentința civilă nr. 91/1999, a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 3198/1999, cu privire la persoanele vinovate, culpa lor, răspunderea și modul de stabilire a acesteia.

Recurenta a menționat că prin sentința sus-citată, Curtea de Apel Bacău a obligat Consiliul Baroului Neamț și U.A.R. să-l reînscrie pe tabelul avocaților, cu drept de exercitare a profesiei, pe numitul R.V., începând cu data de 1 noiembrie 1998. Sub acest aspect, recurenta precizează că atât Consiliul, cât și U.A.R., au fost obligate să-l reînscrie pe tabelul avocaților, fără a se face trimitere sau vreo mențiune „cu privire la componența Consiliului sau Uniunii”. S-a mai menționat că petentul funcționează în prezent pe baza deciziei U.A.R. nr. 5 din 23 mai 2000, prin care s-a dispus primirea în profesie, cu scutire de examen și deci, înseamnă că implicit R.V. a renunțat la faptul reînscrierii pe tabelul avocaților, retroactiv, începând cu 1 noiembrie 1998. Cât privește calculul cuantumului prejudiciului stabilit de instanță, recurenta a susținut că s-a procedat subiectiv și aleatoriu, probele privind prejudiciul real suferit, fiind neconcludente.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, constată că la 18 iunie 2002, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 68 (atacată cu recurs în cauză). Prin această hotărâre, s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, promovată de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâții U.A.R., Baroul de Avocați Neamț, D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. și I.T. U.A.R. și Consiliul Baroului de Avocați Neamț, format din D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. și I.T., au fost obligați în solidar, la plata sumei de 13.585.000 lei, reactualizată la data executării, cu titlu de daune compensatorii. S-a respins capătul de cerere privind daunele morale.

Pârâții au fost obligați în solidar, și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.181.800 lei, reprezentând taxe de timbru la valoarea admisă și onorariu expert. Instanța a reținut că acțiunea este doar un accesoriu cu temei în art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a cerut obligarea pârâților la plata unor despăgubiri, reprezentând daune compensatorii pentru perioada 1 noiembrie 1998 – 1 iunie 2000, perioadă în care, din culpa pârâților, a fost împiedicat să exercite profesia de avocat, cerând reactualizarea sumei ce va rezulta din calculul mediei veniturilor nete ale colectivului de avocați pe perioada sus arătată. Prin aceeași cerere s-au solicitat și daune morale.

De precizat, că cererea principală a reclamantului, având ca obiect obligarea pârâților să îndeplinească actul de reînscriere a reclamantului pe tabelul avocaților, începând cu 1 noiembrie 1998 (în virtutea unui drept deja recunoscut și doar suspendat), a fost soluționată irevocabil în contencios administrativ, prin decizia nr. 1735 din 15 mai 2000, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. În soluționarea acestui accesoriu, față de cererea principală (ce a constituit obiectul hotărârii definitive și irevocabile sus- citate). instanța a reținut că răspundererea părților fiind deja stabilită definitiv, pârâții fiind în culpă, urmează a răspunde în solidar pentru prejudiciul cauzat reclamantului.

Stabilirea cuantumului acestuia s-a făcut pe baza expertizei deja efectuate în dosarul ce privește cererea principală, reprezentanta părților, respectiv avocata D.G., fiind de acord cu folosirea acestei probe, astfel încât susținerea din recurs a netemeiniciei sumei acordate, este fără suport real. Cât privește celelalte motive de recurs invocate de recurenți, sunt, de asemenea, neîntemeiate. În cauză, s-a stabilit definitiv și irevocabil, prin decizia nr. 1735 din 15 mai 2000, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, culpa pârâților care în mod abuziv au refuzat reînscrierea reclamantului R.V., pe tabelul de avocați. Sub acest aspect, orice comentariu al recurenților este nerelevant cauzei și la această împrejurare s-a referit expres instanța de fond în motivare.

Susținerea că reclamantul ar fi achiesat la înscriere în tabelul de avocați, cu data de 29 mai 2000, când s-a emis decizia nr. 5 a U.A.R. și care astfel ar fi renunțat la reînscrierea pe tabelul de avocați cu data de 1 noiembrie 1998, este total neîntemeiată. Din însăși decizia nr. 5 din 29 mai 2000 rezultă că emiterea acestui act s-a făcut în baza deciziei nr. 1735 din 15 mai 2000, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ce s-a pronunțat în cererea de chemare în judecată formulată de R.V., pentru reînscrierea pe tabelul de avocați, cu începere de la 1 noiembrie 1998. Nici susținerea că nu pot fi obligați pârâții, la reînscriere, nu este relevantă cauzei, cât timp nu acesta este obiectul cauzei și cât timp pârâții au fost deja obligați în acest sens, constatându-se abuzul acestora, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.R., Baroul Neamț, Consiliul Baroului Neamț, D.G., T.V., P.G., N.G., N.O., Z.M. și I.T., împotriva sentinței civile nr. 68 din 18 iunie 2002, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.