ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de
față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul
T.M.M. a formulat acțiune la data de 10 februarie 2003, înregistrată la Curtea
de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și a
solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriei, S.C. „Apulum”
S.A Alba Iulia și Consiliul Județean Alba Iulia să se dispună anularea
încheierii de intabularea S.C. „Apulum” Alba Iulia asupra terenului în litigiu,
anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria
M 03 nr. 0178/14 mai 1995, a adresei nr. 6798/1959 emisă de fostul Sfat
Popular al Raionului Alba, a deciziilor nr. 83/1981 și 356/1984 emise de
Consiliul Județean Alba și reînscrierea termenului în litigiu în Cărțile
Funciare inițiale.
În
motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este proprietar al terenului,
conform certificatului de moștenitor, că terenurile au fost trecute în
prorietatea statului abuziv, prin decrete de expropriere după plecarea legală
în Israel, decrete nepublicate și în acest mod este încă în termen.
A mai
precizat reclamantul că pe terenul în litigiu se află construcțiile industriale
ale pârâtei S.C. „Apulum” Alba Iulia căreia i-a fost eliberat certificatul a
cărei anulare parțială se solicită.
Curtea
de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ prin
sentința nr. 70 din 12 martie 2003 a respins acțiunea reclamantului, reținând
în esență că reclamantul a formulat acțiunea cu nerespectarea termenului de 1
an de zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de art. 5 din Legea nr. 29/1990,
legea contenciosului administrativ, fiind stabilit că reclamantul a luat
cunoștință de actul atacat încă de la 5 februarie 2001 și apoi la 31 septembrie
2001 când într-o acțiune a mai fost solicitată anularea certificatului seria
M03 nr. 0178/1993.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând a se desființa
hotărârea ca fiind nelegală, greșit fiind reținută tardivitatea acțiunii,
termenul de 1 an începând să curgă de la data de 10 decembrie 2002 când a fost
pronunțată sentința civilă nr. 1104/2000 de Tribunalul Alba, care a soluționat
o acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001.
Sentința
mai este criticată și pentru că deși constată tardivitatea acțiunii,
analizează și fondul cauzei, analiză care ajunge la pronunțarea unei soluții
nelegale penru aplicarea greșită a legii.
Recursul
este nefondat.
În
adevăr, recurentul–reclamant nefiind parte în actul administrativ atacat –
certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0178 din 14
mai 1995, nu exista obligativitatea de a i se comunica.
În
situația dată, cu referire la acțiunea reclamantului, procedura publicității
imobiliare este mijlocul juridic care are drept scop să asigure opozabilitatea
actului juridic atacat.
În
cauză s-a făcut dovada că reclamantul a luat însă și direct cunoștință de actul
administrativ, fiindu-i comunicat la 5 februarie 2001 cu alte acte într-un alt
dosar, după cum există dovedit că a și formulat o acțiune în justiției, având
temei în prevederile Legii nr.10/2001 în care a cerut și anularea acestui
certificat.
Acțiunea
a fost depusă în instanță la 10 februarie 2003, cu depășirea termenului de 1 an
prevăzut de art. 5 alineat ultim din Legea nr. 29/1990, termen calculat de la
data dovezii de comunicare din 5 februarie 2001, comunicare efectuată în
ședință publică într-o altă cauză, astfel că prima instanță a reținut în mod
legal tardivitatea. Critica recurentului privind această soluție este nelegală,
termenul limită de 1 an de a sesiza instanța este un termen de decădere
substanțial de drept administrativ și are ca efect, în caz de depășire,
pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administativ. Acest
termen de decădere nu este susceptibil de suspendare, întrerupere și repunere
în termen.
Critica
fiind fondul cauzei nu se mai analizează în raport de constataraa tardivității
ca fiind legal reținută de instanța de fond.
Pentru
aceste considerente urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de T.M.M. împotriva sentinței civile nr. 70 din 12 martie
2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.