ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.M.M. a formulat acțiune la data de 10 februarie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriei, S.C. „Apulum” S.A Alba Iulia și Consiliul Județean Alba Iulia să se dispună anularea încheierii de intabularea S.C. „Apulum” Alba Iulia asupra terenului în litigiu, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 0178/14 mai 1995, a adresei nr. 6798/1959 emisă de fostul Sfat Popular al Raionului Alba, a deciziilor nr. 83/1981 și 356/1984 emise de Consiliul Județean Alba și reînscrierea termenului în litigiu în Cărțile Funciare inițiale.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este proprietar al terenului, conform certificatului de moștenitor, că terenurile au fost trecute în prorietatea statului abuziv, prin decrete de expropriere după plecarea legală în Israel, decrete nepublicate și în acest mod este încă în termen. A mai precizat reclamantul că pe terenul în litigiu se află construcțiile industriale ale pârâtei S.C. „Apulum” Alba Iulia căreia i-a fost eliberat certificatul a cărei anulare parțială se solicită.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 70 din 12 martie 2003 a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că reclamantul a formulat acțiunea cu nerespectarea termenului de 1 an de zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de art. 5 din Legea nr. 29/1990, legea contenciosului administrativ, fiind stabilit că reclamantul a luat cunoștință de actul atacat încă de la 5 februarie 2001 și apoi la 31 septembrie 2001 când într-o acțiune a mai fost solicitată anularea certificatului seria M03 nr. 0178/1993. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând a se desființa hotărârea ca fiind nelegală, greșit fiind reținută tardivitatea acțiunii, termenul de 1 an începând să curgă de la data de 10 decembrie 2002 când a fost pronunțată sentința civilă nr. 1104/2000 de Tribunalul Alba, care a soluționat o acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001.

Sentința mai este criticată și pentru că deși constată tardivitatea acțiunii, analizează și fondul cauzei, analiză care ajunge la pronunțarea unei soluții nelegale penru aplicarea greșită a legii. Recursul este nefondat. În adevăr, recurentul–reclamant nefiind parte în actul administrativ atacat – certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0178 din 14 mai 1995, nu exista obligativitatea de a i se comunica. În situația dată, cu referire la acțiunea reclamantului, procedura publicității imobiliare este mijlocul juridic care are drept scop să asigure opozabilitatea actului juridic atacat. În cauză s-a făcut dovada că reclamantul a luat însă și direct cunoștință de actul administrativ, fiindu-i comunicat la 5 februarie 2001 cu alte acte într-un alt dosar, după cum există dovedit că a și formulat o acțiune în justiției, având temei în prevederile Legii nr.10/2001 în care a cerut și anularea acestui certificat.

Acțiunea a fost depusă în instanță la 10 februarie 2003, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 alineat ultim din Legea nr. 29/1990, termen calculat de la data dovezii de comunicare din 5 februarie 2001, comunicare efectuată în ședință publică într-o altă cauză, astfel că prima instanță a reținut în mod legal tardivitatea. Critica recurentului privind această soluție este nelegală, termenul limită de 1 an de a sesiza instanța este un termen de decădere substanțial de drept administrativ și are ca efect, în caz de depășire, pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administativ. Acest termen de decădere nu este susceptibil de suspendare, întrerupere și repunere în termen.

Critica fiind fondul cauzei nu se mai analizează în raport de constataraa tardivității ca fiind legal reținută de instanța de fond. Pentru aceste considerente urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de T.M.M. împotriva sentinței civile nr. 70 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.