ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3447/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 876/2003, a fost admisă cererea petiționarului K.A.B.U., în contradictoriu cu intimații SC B.R. SRL Bacău și B.V. și, în consecință, s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 180 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Bacău, până la soluționarea de către instanța de recurs a cererii de suspendare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Sentința civilă nr. 180/2003 a Tribunalului Bacău, prin care s-a dispus suspendarea petentului din funcția de administrator la SC B.R.

SRL, a fost atacată cu recurs, solicitându-se și suspendarea executării hotărârii în condițiile art. 582 alin. (2) C. proc. civ. Față de motivarea succintă a sentinței nr. 180/2002 și indicarea greșită a temeiului de drept, ca fiind art. 165 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, precum și soluția anterioară, contrară, pronunțată prin sentința civilă nr. 3449/2002 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, cum și faptul că petentul deține 70% din capitalul societății, iar neparticiparea sa la administrarea societății contravine art. 5 din Actul adițional nr. 1288 din 10 mai 2002, instanța a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. și, ca urmare, a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii. Împotriva încheierii au declarat recurs intimații, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 10 și 11 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, următoarele: La primul termen de judecată din 17 februarie 2003, cât și la termenul din 19 februarie 2003, când s-a judecat cererea de suspendare, procedura de citare a intimatului B.V. nu a fost legal îndeplinită și a aflat de proces după dezbateri. Cauțiunea stabilită de instanță de 1.000.000 lei, în vederea judecării cererii de suspendare, este derizorie față de daunele pe care le produce petiționarul prin continuarea administrării societății și care sunt irecuperabile.

Cererea de suspendare s-a făcut în scop de tergiversare a executării hotărârii și pentru a falimenta societatea. Petiționarul nu îi permite accesul în societate și îl împiedică să-și exercite drepturile de administrator, iar în prezent a transmis administrarea societății către SC M.N. SRL Bacău, cu care a încheiat un contract de asociere. În perioada în care petiționarul a administrat societatea a refuzat să plătească obligațiile către bugetul de stat, în schimb a plătit diferiți creditori chirografori, care erau în stare de faliment. Încheierea nu este întemeiată față de probele administrate. Recursul este nefondat. Pentru termenul de judecată din 17 februarie 2003, intimatul B.V. a fost citat cu prescurtarea termenului la o zi și, întrucât nu a fost găsită la domiciliu, citația s-a afișat pe ușa principală a locuinței destinatarului, la data de 12 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 89 alin. (1) teza a II-a și art. 92 alin. (4) C. proc.

civ. La acest termen, pricina prezentând caracter de urgență, instanța a fixat termen în continuare, la data de 19 februarie 2003, modalitate reglementată de art. 145 C. proc. civ. În raport cu obiectul acțiunii soluționate prin sentința nr. 180/2003 a Tribunalului Bacău, și anume, suspendarea din funcția de administrator a petiționarului K.A.B.U., care nu este evaluabil în bani, instanța a stabilit, în mod corect, cuantumul cauțiunii, prin apreciere, neavând criterii obiective de fixare a cauțiunii. Din acest punct de vedere, susținerea recurenților-intimați, că suma stabilită drept cauțiune este derizorie în raport cu daunele pe care le produce petiționarul prin continuarea administrării societății, este irelevantă datorită faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 144 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, față de societate.

De altfel, recurenții-intimați nu au administrat probe din care să rezulte că petiționarul provoacă pagube societății sau că B.V. este împiedicat să-și exercite drepturile de administrare. În condițiile în care petiționarul acționează în cadrul societății, în calitate de administrator, și răspunde de îndeplinirea obligațiilor, afirmația recurenților-intimați că acesta tergiversează executarea hotărârii pentru a falimenta societatea, în lipsa unor probe în acest sens, este nedovedită. Faptul că petiționarul a încheiat un contract de asociere în participațiune cu SC M.N.

SRL nu este de natură să conducă la casarea încheierii din 19 februarie 2003, întrucât, la data când a semnat contractul, respectiv, 27 noiembrie 2002, avea calitatea de administrator, sentința nr. 180 a Tribunalului Bacău, prin care a fost suspendat din funcție, fiind pronunțată la data de 04 februarie 2003. De asemenea, nu constituie motiv de casare a încheierii din 12 februarie 2003 ordinea în care petiționarul a efectuat plata debitelor. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., acesta nu mai era în vigoare la data de 20 februarie 2003, când s-a declarat recursul, ca urmare a abrogării prin art. I, pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele arătate, Curtea constată că soluția Curții de Apel Bacău este corectă și, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 C. proc.

civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intimații B.V. și SC B.R. SRL Bacău, împotriva încheierii din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 876/2003, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 iulie 2003.