ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3447/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 februarie

2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

pronunțată în dosarul nr. 876/2003, a fost admisă cererea petiționarului K.A.B.U.,

în contradictoriu cu intimații SC B.R. SRL Bacău și B.V. și, în consecință, s-a

dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 180 din 4

februarie 2003 a Tribunalului Bacău, până la soluționarea de către instanța de

recurs a cererii de suspendare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Sentința civilă nr. 180/2003 a

Tribunalului Bacău, prin care s-a dispus suspendarea petentului din funcția de

administrator la SC B.R. SRL, a fost atacată cu recurs, solicitându-se și

suspendarea executării hotărârii în condițiile art. 582 alin. (2) C. proc. civ.

Față de motivarea succintă a

sentinței nr. 180/2002 și indicarea greșită a temeiului de drept, ca fiind art.

165 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, precum și soluția anterioară,

contrară, pronunțată prin sentința civilă nr. 3449/2002 a Tribunalului Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, cum și faptul că petentul deține 70%

din capitalul societății, iar neparticiparea sa la administrarea societății

contravine art. 5 din Actul adițional nr. 1288 din 10 mai 2002, instanța a

apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. și, ca urmare, a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii.

Împotriva încheierii au declarat

recurs intimații, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 10 și 11 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată, în esență, următoarele:

La primul termen de judecată din 17

februarie 2003, cât și la termenul din 19 februarie 2003, când s-a judecat

cererea de suspendare, procedura de citare a intimatului B.V. nu a fost legal

îndeplinită și a aflat de proces după dezbateri.

Cauțiunea stabilită de instanță de

1.000.000 lei, în vederea judecării cererii de suspendare, este derizorie față

de daunele pe care le produce petiționarul prin continuarea administrării

societății și care sunt irecuperabile.

Cererea de suspendare s-a făcut în

scop de tergiversare a executării hotărârii și pentru a falimenta societatea.

Petiționarul nu îi permite accesul

în societate și îl împiedică să-și exercite drepturile de administrator, iar în

prezent a transmis administrarea societății către SC M.N. SRL Bacău, cu care a

încheiat un contract de asociere.

În perioada în care petiționarul a

administrat societatea a refuzat să plătească obligațiile către bugetul de

stat, în schimb a plătit diferiți creditori chirografori, care erau în stare de

faliment.

Încheierea nu este întemeiată față

de probele administrate.

Recursul este nefondat.

Pentru termenul de judecată din 17

februarie 2003, intimatul B.V. a fost citat cu prescurtarea termenului la o zi

și, întrucât nu a fost găsită la domiciliu, citația s-a afișat pe ușa

principală a locuinței destinatarului, la data de 12 februarie 2003, cu

respectarea prevederilor art. 89 alin. (1) teza a II-a și art. 92 alin. (4) C.

proc. civ. La acest termen, pricina prezentând caracter de urgență, instanța a

fixat termen în continuare, la data de 19 februarie 2003, modalitate

reglementată de art. 145 C. proc. civ.

În raport cu obiectul acțiunii

soluționate prin sentința nr. 180/2003 a Tribunalului Bacău, și anume, suspendarea

din funcția de administrator a petiționarului K.A.B.U., care nu este evaluabil

în bani, instanța a stabilit, în mod corect, cuantumul cauțiunii, prin

apreciere, neavând criterii obiective de fixare a cauțiunii. Din acest punct de

vedere, susținerea recurenților-intimați, că suma stabilită drept cauțiune este

derizorie în raport cu daunele pe care le produce petiționarul prin continuarea

administrării societății, este irelevantă datorită faptului că, în conformitate

cu dispozițiile art. 144 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată,

administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor, față de

societate. De altfel, recurenții-intimați nu au administrat probe din care să

rezulte că petiționarul provoacă pagube societății sau că B.V. este împiedicat

să-și exercite drepturile de administrare.

În condițiile în care petiționarul

acționează în cadrul societății, în calitate de administrator, și răspunde de

îndeplinirea obligațiilor, afirmația recurenților-intimați că acesta

tergiversează executarea hotărârii pentru a falimenta societatea, în lipsa unor

probe în acest sens, este nedovedită.

Faptul că petiționarul a încheiat un

contract de asociere în participațiune cu SC M.N. SRL nu este de natură să

conducă la casarea încheierii din 19 februarie 2003, întrucât, la data când a

semnat contractul, respectiv, 27 noiembrie 2002, avea calitatea de

administrator, sentința nr. 180 a Tribunalului Bacău, prin care a fost

suspendat din funcție, fiind pronunțată la data de 04 februarie 2003.

De asemenea, nu constituie motiv de

casare a încheierii din 12 februarie 2003 ordinea în care petiționarul a

efectuat plata debitelor.

În ceea ce privește motivul de

recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., acesta nu mai

era în vigoare la data de 20 februarie 2003, când s-a declarat recursul, ca

urmare a abrogării prin art. I, pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Față de cele arătate, Curtea

constată că soluția Curții de Apel Bacău este corectă și, nefiind îndeplinite

condițiile art. 304 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

intimații B.V. și SC B.R. SRL Bacău, împotriva încheierii din 19 februarie 2003

a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

pronunțată în dosarul nr. 876/2003, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 iulie 2003.