ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5076/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 286 din 24 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., pe inculpatul M.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. S-a dedus prevenția de la 4 decembrie 2001, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul de care s-a servit la săvârșirea infracțiunii. S-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca.

Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în seara zilei de 9 octombrie 2001, în jurul orelor 22,30, partea vătămată B.A. se afla împreună cu sora sa B.M., pe o bancă situată la intrarea în parcul Plumbuita. La un moment dat cei doi au fost acostați de 2 indivizi identificați ulterior, în persoana inculpatului M.P. și a numitului V.C., care i-au întrebat dacă le pot oferi o țigară. Partea vătămată i-a înmânat țigara solicitată, după care a continuat discuția pe care o purta cu sora sa. Inculpatul, care era în stare de ebrietate, a revenit la banca pe care o ocupa partea vătămată și i-a cerut, de această dată, o sticlă de coca-cola.

Cum partea vătămată nu deținea o astfel de băutură, l-a rugat pe inculpat să-l lase în pace, acesta s-a enervat însă și, în urma unei discuții, referitoare la performanțele fizice ale fiecăruia, a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în față. Partea vătămată a încercat să se apere, îmbrâncind inculpatul până la aleea din afara parcului, iluminată stradal, unde agresiunea a culminat cu înjunghierea părții vătămate de către inculpat, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa. Inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuțit părții vătămate, în zona brațelor, cât și a abdomenului și numai atunci când acesta a început să sângereze, inculpatul s-a oprit și a plecat liniștit.

Instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 100 C. pen., dând eficiență cauzelor legale de atenuare a răspunderii penale, tentativa și minoritatea, gradul de pericol social concret la faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire, de persoana inculpatului, de atitudinea parțial sinceră în proces, elemente în raport de care s-a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea între limitele prevăzute de partea specială a Codului penal, astfel cum au fost reduse, cu executare în regim de detenție, fiind de natură a asigura îndreptarea inculpatului. Apelul declarat de inculpatul M.P. a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 292 din 29 mai 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este excesiv de grea, fiind greșit individualizată, neținând seama de împrejurările în care s-au comis faptele și circumstanțele personale ale inculpatului. Recursul inculpatului este nefondat. Inculpatul M.P. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni grave de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, fiind în stare de ebrietate, în Parcul Plumbuita, s-a oprit în dreptul băncii pe care se afla partea vătămată B.A., împreună cu sora acestuia, solicitându-i, prima dată o țigară, pe care a și primit-o, iar apoi o sticlă de coca-cola, cu care nu a putut fi servit, întrucât partea vătămată, nu o avea, împrejurare față de care, inculpatul s-a enervat și a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței.

Partea vătămată a încercat să se apere, în sensul de a-l îmbrânci pe inculpat și de a se îndepărta de locul faptei, însă acesta a insistat să-l agreseze pe partea vătămată, până când, la un moment dat, a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuțit avut asupra sa. Martorii oculari V.T. și B.M. arată faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuțit părții vătămate, fără nici o justificare, lovindu-l pe acesta atât în zona brațului, cât și în abdomen și, numai după ce a văzut că partea vătămată a început să sângereze, a fost lăsată în pace. Fiind transportată la Spitalul de Urgență București, victima a fost internată, stabilindu-se că a fost înjunghiată abdominal, precum și la antebrațul stâng, fiind constatate mai multe lovituri de cuțit aplicate și fiind operată.

În considerarea situației de fapt, încadrarea juridică dată faptei, este corectă, în raport de starea de minorat a inculpatului, putându-se aprecia că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată, este corect individualizată, conformă cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și art. 100 C. pen. Nu în ultimul rând, instanța fondului, la stabilirea cuantumului de pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere persoana acestuia, astfel cum a fost caracterizat prin ancheta socială efectuată și din care rezultă că inculpatul este neșcolarizat, nu prestează nici o muncă utilă societății, provine dintr-o familie dezorganizată, în care toți membrii ei trăiesc din venituri ocazionale. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., menținând astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 292 din 29 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 7 noiembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.