ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5076/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 286 din 24

martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, în baza art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., pe inculpatul M.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 4

decembrie 2001, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată B.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat cuțitul de care s-a servit la săvârșirea

infracțiunii.

S-a respins acțiunea civilă

exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca.

Inculpatul a fost obligat la

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că în seara zilei de 9 octombrie 2001, în jurul orelor 22,30, partea

vătămată B.A. se afla împreună cu sora sa B.M., pe o bancă situată la intrarea

în parcul Plumbuita. La un moment dat cei doi au fost acostați de 2 indivizi

identificați ulterior, în persoana inculpatului M.P. și a numitului V.C., care

i-au întrebat dacă le pot oferi o țigară.

Partea vătămată i-a înmânat țigara

solicitată, după care a continuat discuția pe care o purta cu sora sa.

Inculpatul, care era în stare de

ebrietate, a revenit la banca pe care o ocupa partea vătămată și i-a cerut, de

această dată, o sticlă de coca-cola. Cum partea vătămată nu deținea o astfel de

băutură, l-a rugat pe inculpat să-l lase în pace, acesta s-a enervat însă și,

în urma unei discuții, referitoare la performanțele fizice ale fiecăruia, a

aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în față. Partea vătămată a

încercat să se apere, îmbrâncind inculpatul până la aleea din afara parcului,

iluminată stradal, unde agresiunea a culminat cu înjunghierea părții vătămate

de către inculpat, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa. Inculpatul a aplicat

mai multe lovituri de cuțit părții vătămate, în zona brațelor, cât și a

abdomenului și numai atunci când acesta a început să sângereze, inculpatul s-a

oprit și a plecat liniștit.

Instanța de fond a ținut seama de

criteriile generale prevăzute de art. 100 C. pen., dând eficiență cauzelor

legale de atenuare a răspunderii penale, tentativa și minoritatea, gradul de

pericol social concret la faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire, de

persoana inculpatului, de atitudinea parțial sinceră în proces, elemente în

raport de care s-a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea între limitele

prevăzute de partea specială a Codului penal, astfel cum au fost reduse, cu

executare în regim de detenție, fiind de natură a asigura îndreptarea

inculpatului.

Apelul declarat de inculpatul M.P. a

fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia nr. 292 din 29 mai 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținând că

pedeapsa aplicată inculpatului este excesiv de grea, fiind greșit

individualizată, neținând seama de împrejurările în care s-au comis faptele și

circumstanțele personale ale inculpatului.

Recursul inculpatului este nefondat.

Inculpatul M.P. se face vinovat de

săvârșirea unei infracțiuni grave de tentativă de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea

că, fiind în stare de ebrietate, în Parcul Plumbuita, s-a oprit în dreptul

băncii pe care se afla partea vătămată B.A., împreună cu sora acestuia,

solicitându-i, prima dată o țigară, pe care a și primit-o, iar apoi o sticlă de

coca-cola, cu care nu a putut fi servit, întrucât partea vătămată, nu o avea,

împrejurare față de care, inculpatul s-a enervat și a aplicat părții vătămate o

lovitură cu pumnul în zona feței.

Partea vătămată a încercat să se

apere, în sensul de a-l îmbrânci pe inculpat și de a se îndepărta de locul

faptei, însă acesta a insistat să-l agreseze pe partea vătămată, până când, la

un moment dat, a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuțit avut asupra sa.

Martorii oculari V.T. și B.M. arată

faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuțit părții vătămate,

fără nici o justificare, lovindu-l pe acesta atât în zona brațului, cât și în

abdomen și, numai după ce a văzut că partea vătămată a început să sângereze, a

fost lăsată în pace.

Fiind transportată la Spitalul de

Urgență București, victima a fost internată, stabilindu-se că a fost

înjunghiată abdominal, precum și la antebrațul stâng, fiind constatate mai

multe lovituri de cuțit aplicate și fiind operată.

În considerarea situației de fapt,

încadrarea juridică dată faptei, este corectă, în raport de starea de minorat a

inculpatului, putându-se aprecia că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată, este

corect individualizată, conformă cu criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 și art. 100 C. pen.

Nu în ultimul rând, instanța

fondului, la stabilirea cuantumului de pedeapsă, instanța de fond a avut în

vedere persoana acestuia, astfel cum a fost caracterizat prin ancheta socială

efectuată și din care rezultă că inculpatul este neșcolarizat, nu prestează nici

o muncă utilă societății, provine dintr-o familie dezorganizată, în care toți

membrii ei trăiesc din venituri ocazionale.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă ca atare, în

baza art. 385

15

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menținând astfel,

hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 292 din 29 mai 2003 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul  arestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 7

noiembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.