ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3145/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a dispus condamnarea inculpatului sold. rez. B.I. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. final și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament psihiatric antidepresiv și neuroleptic pentru psihiatrie polimorfă.

A fost obligat inculpatul la 4.770.850 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Municipal Caracal. A fost respinsă acțiunea părții civile G.I. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele: Inculpatul soldat B.I. a fost încorporat la 26 octombrie 2001 și repartizat pentru satisfacerea stagiului militar la U.M. 01256 Caracal. La data de 19 iulie 2001 a fost trecut în rezervă, întrucât comisia medico-militară l-a declarat inapt serviciului militar, cu revizuire peste un an, inculpatul prezentând diagnosticul de „tulburare depresivă cu tentative autolitice repetate pe fond liminar la o personalitate structurată dizarmonic”. Anterior încorporării, sold. B.I.

a cunoscut-o pe numita G.I., în vârstă de 17 ani, cu care s-a împrietenit. Cei doi se întâlneau și chiar se vizitau la locuințele lor sau ale rudelor. După ce a devenit militar în termen, întâlnirile lor au fost mai rare, iar sold. B.I. a devenit suspicios cu privire la fidelitatea prietenei sale, acuzând-o că și-a făcut un alt prieten. Pe fondul acestor neînțelegeri, cei doi se certau ori de câte ori se vedeau. Într-o permisie, în ziua de 25 iunie 2001, inculpatul a participat la o petrece organizată la locuința bunicilor părții vătămate, în comuna Cezeni, jud. Olt, unde a rămas peste noapte și a plecat în jurul orelor 05,00. A revenit în același loc, în jurul orelor 14,00 și în discuțiile purtate cu prietena sa, i-a reproșat din nou că are o altă relație cu un băiat și a amenințat-o că îi va arăta el după ce iese din armată, fără să precizeze acel rău.

Același gen de discuții s-au purtat între cei doi, și, în jurul orelor 23,00, în fața porții locuinței numitului V.G. Partea vătămată G.I. stătea pe un cap de pod, iar inculpatul era în fața acesteia, în picioare. La un moment dat, inculpatul a trecut în spatele prietenei sale, i-a astupat gura cu o mână și a apropiat un cuțit ce l-a scos din buzunarul pantalonilor, de gâtul acesteia, amenințând-o că o omoară. Pentru a înlătura pericolul, partea vătămată a parat lovitura de cuțit, care era iminentă, cu palma mâinii stângi și s-a ridicat în picioare. După ce a trântit-o pe pod, B.I. a tăiat-o cu cuțitul în zona cervicală anterioară și a fugit, abandonând victima. Partea vătămată a reușit să se deplaseze în curtea casei și în bucătărie aceasta a creat o baltă de sânge.

Imediat a fost transportată la Spitalul Municipal Caracal unde plaga i-a fost suturată cu 10 fire. Plăgile rezultate au avut o lungime de 12 cm în zona gâtului și de lățimea degetelor la degetele medius, inelar și mic ale mâinii stângi. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.I., solicitând admiterea lui, casarea sentinței, reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lui și schimbarea modalității executării pedepsei, în sensul că în baza art. 86 1 C. pen., să se dispună suspendarea executării ei sub supraveghere. Prin decizia nr. 12 din 6 februarie 2003, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri pentru reducerea ei, iar dispozițiile art. 86 1 C. pen., referitoare suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că pentru fapta comisă de inculpat, pedeapsa prevăzută de textul de lege este mai mare de 15 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.I., criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând recursul în raport de motivele de casare invocate și care sunt prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat și urmează să fie respins. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost judicios individualizată, acestea având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și persoana inculpatului, care potrivit raportului de expertiză medico-legal psihiatrică emis de Serviciul Județean de Medicină Legală al județului Olt are psihopatie polimorfă-intelect de limită și discernământul scăzut, a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii, așa cum rezultă din caracterizarea dată de primarul comunei Cezieni și se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

De altfel, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului se află sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, instanțele făcând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., fiind în măsură sub aspectul cuantumului ei să asigure reeducarea acestuia în vederea reinserției sale în societate și prevenției generale. Cu privire la cererea inculpatului, în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei din regim de detenție în aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, se constată că aceasta nu este întemeiată și urmează să fie respinsă. Aceasta, deoarece, potrivit art. 86 1 alin. (3) C. pen., astfel cum a fost modificat și completat prin legea nr. 456/2001, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere „nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani”.

Cum inculpatul se face vinovat de comiterea în forma tentativei, a infracțiunii de omor calificat, infracțiune intenționată, pedepsită conform textului de lege cu mai mult de 15 ani închisoare nu pot fi aplicate dispozițiile art. 86 1 C. pen. Așadar, se constată că instanțele au dispus în mod legal ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, neexistând temeiuri pentru schimbarea modalității sale de executare. Pentru aceste motive, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul inculpatului B.I. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei nr. 12 din 6 februarie 2003 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2003.