ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 408/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 408/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.F.D. împotriva deciziei
nr.87 din 1 octombrie 2002 a Curții Militare de Apel.
S-a
prezentat inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat
V.M.D., lipsind intimatele părți civile O.E.C. și Spitalul Județean Alba Iulia.
Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul
inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la
casarea hotărârilor pronunțate și dispunerea efectuării unei expertize
psihiatrice, invocând prevederile art.385
9
pct.17
1
Cod
procedură penală.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat,
constiderând că efectuarea unei expertize psihiatrice este irelevantă, din
actele dosarului nerezultând că inculpatul ar fi consumat medicamente
halucinogene și nu s-au depus acte medicale în acest sens.
Inculpatul
a regretat fapta săvârșită, solicitând reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.128 din 17 iulie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a
condamnat pe inculpatul caporal O.F.D. la 8 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru
săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 Cod
penal raportat la art.174-175 lit.c și i Cod penal.
În
baza art.67 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a
degradării militare.
S-a
făcut aplicarea art.71-64 din Codul penal.
Conform
art.88 din Codul penal a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive
de la 6.02.2002 la zi.
Inculpatul
a fost obligat la 20 milioane lei daune morale către partea civilă O.E.C. și
la 8.935.161 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Alba.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul O.F.D. a fost căsătorit cu
partea vătămată O.E.C., între soți existând neînțelegeri care au pus problema
divorțului.
La
3 februarie 2002 părțile s-au întâlnit în stația CFR Războieni și au urcat
într-un vagon staționat.
Inculpatul
a lovit-o prin surprindere pe soția sa cu un cuțit în zona feței, membrelor
superioare și abdomenului. Leziunile provocate au pus în primejdie viața
victimei. Inculpatul a încetat agresiunea numai la intervenția energică a
martorilor L.R. și M.G.F.
Prin
decizia nr.87 din 1.10.2002 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat
apelul inculpatului O.F.D. care a cerut schimbarea încadrării juridice din
tentativă la omor în vătămare corporală gravă cu reținerea circumstanței
atenuante a provocării.
Împotriva
deciziei a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârile pronunțate ca
fiind date în absența unei expertize psihiatrice pe care o consideră necesară
iar în subsidiar pentru pedeapsa pe care o apreciază prea severă, motive de
casare prevăzute de art.385
9
pct.17
1
și pct.14 din Codul
de procedură penală.
Recursul
nu este fondat.
Potrivit
art.117 din Codul de procedură penală efectuarea unei expertize psihiatrice
este ebligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și
atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială
asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
În
cauză, inculpatul nu a fost cercetat pentru infracțiunea de omor deosebit de
grav ci pentru tentativă la omor calificat astfel că din acest punct de vedere
expertiza psihiatrică nu este obligatorie.
Pe
de altă parte, instanțele de judecată n-au avut îndoieli asupra stării psihice
a inculpatului, care de altfel până la acest moment procesual nici n-a invocat
probleme de sănătate mintală, astfel că nici din acest punct de vedere nu
există motive de critică pentru instanțe.
Cât
privește pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare, aceasta este situată aproape de
limita minimă prevăzută de lege. În lipsa existenței unor împrejurări care ar
putea atenua răspunderea penală a inculpatului pedeapsa este just
individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
În
cauză nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea o situație mai
favorabilă inculpatului recurent.
Așa
fiind, Curtea în temeiul art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală
va respinge recursul inculpatului, va computa durata detenției preventive din
durata pedepsei și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat
de inculpatul O.F.D. împotriva deciziei penale nr.87 din 1 octombrie 2002 a
Curții Militare de Apel, ca nefondat.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 6
februarie 2002 la 29 ianuarie 2003.
Obligă
pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care
suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.