ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2004

Asupra

recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 23 iulie 2003 Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

temeiul prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale

art. 330 pct. 2 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 10735 din 12 decembrie

2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 1244 din 11

iunie 2002 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2665 din

27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

S-a susținut că hotărârile criticate

au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond și sunt și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că prin acțiune reclamantul Z.M.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții P.G. și P.A. obligarea acestora de a-i lăsa liberă posesia suprafeței

de teren de 78,75 mp, proprietatea sa, ce reprezintă drumul de acces la

apartamentul său situat în vila în care locuiesc părțile. S-a mai solicitat

desființarea părților instalate abuziv de pârâți pe terenul din litigiu.

După un prim ciclu procesual,

Judecătoria Pitești, prin decizia civilă nr. 10735 din 12 decembrie 2001, a

admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților să ridice porțile

metalice care împiedică normala folosință a suprafeței din litigiu.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că primul capăt de cerere, privind lăsarea în deplină proprietate și

liniștită posesie a terenului în litigiu este neîntemeiat, deoarece acesta, ca

și ceilalți 78,75 mp folosiți de pârâți, sunt proprietatea S.C. A.D. S.A. și nu

a părților din proces, care au un drept de folosință.

Soluția a rămas definitivă și

irevocabilă prin hotărârile judecătorești, de asemenea criticate în recursul în

anulare, care au respins apelul și respectiv recursul reclamantului.

În motivarea recursului în anulare

se susține că toate hotărârile sunt greșite, instanțele omițând să observe că

prin Ordinul Prefectului județului Argeș nr. 81 din 17 aprilie 1995, părților

li s-au atribuit în proprietate, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991,

suprafețele de 906 mp (reclamantul), respectiv 862 mp (pârâții), în care se

includ și cei 78,75 mp pentru fiecare reprezentând drum de acces spre

locuințele lor. Așa fiind, concluzia instanțelor cu privire la titularul

dreptului de proprietate este eronată iar acțiunea reclamantului trebuia să fie

admisă.

În consecință, s-a solicitat casarea

tuturor hotărârilor și admiterea acțiunii.

Intimații-pârâți au formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului în anulare ca nefondat.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârilor prin prisma criticilor formulate, curtea reține că cele trei

instanțe au soluționat cauza în mod coret, astfel încât recursul în anulare nu

este fondat.

Elementul esențial în acest sens îl

constituie împrejurarea, ce rezultă din probatoriile administrate, că suprafața

totală de 157,50 mp reprezintă o servitute legală – cale de acces în comun

pentru cele două familii, constituită inițial prin contractul de închiriere din

9 noiembrie 1992. Ordinul ulterior al Prefectului nu a schimbat – și nici nu

putea să o facă în mod legal – această situație juridică, așa cum susține

reclamantul.

De asemenea, din expertiza tehnică

efectuată în cauză, coroborată cu depozițiile martorilor audiați la instanța de

fond, rezultă că accesul părților la locuințe și anexe gospodărești se face pe

drumul comun de 157,50 mp (faptic doar 136 mp), care este delimitat pe loturile

de Nord, Sud și Vest de garduri, astfel că susținerile reclamantului, preluate

și în recursul de anulare, în sensul că pârâții îi folosesc terenul de 78,75 mp

sunt neîntemeiate.

În fine, instanțele au stabilit în

mod corect că, dată fiind destinația sa, calea de acces rămâne în folosința

comună și perpetuă a părților pe toată durata existenței construcției.

Așa fiind, cum hotărârile sunt

legale și temeinice, recursul în anulare va fi respins ca nefondat conform

prevederilor art. 330

3

alin. (1) raportat la art. 312 alin. (1) teza

a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziilor: nr. 2665/R din 27 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, 1244 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Argeș,

secția civilă precum și sentinței civile nr. 10.735 din 12 decembrie 2001 a

Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie

2004.