ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 iulie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în temeiul prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 10735 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 1244 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2665 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și sunt și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin acțiune reclamantul Z.M.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P.G. și P.A. obligarea acestora de a-i lăsa liberă posesia suprafeței de teren de 78,75 mp, proprietatea sa, ce reprezintă drumul de acces la apartamentul său situat în vila în care locuiesc părțile. S-a mai solicitat desființarea părților instalate abuziv de pârâți pe terenul din litigiu. După un prim ciclu procesual, Judecătoria Pitești, prin decizia civilă nr. 10735 din 12 decembrie 2001, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților să ridice porțile metalice care împiedică normala folosință a suprafeței din litigiu. În motivarea sentinței instanța a reținut că primul capăt de cerere, privind lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului în litigiu este neîntemeiat, deoarece acesta, ca și ceilalți 78,75 mp folosiți de pârâți, sunt proprietatea S.C.

A.D. S.A. și nu a părților din proces, care au un drept de folosință. Soluția a rămas definitivă și irevocabilă prin hotărârile judecătorești, de asemenea criticate în recursul în anulare, care au respins apelul și respectiv recursul reclamantului. În motivarea recursului în anulare se susține că toate hotărârile sunt greșite, instanțele omițând să observe că prin Ordinul Prefectului județului Argeș nr. 81 din 17 aprilie 1995, părților li s-au atribuit în proprietate, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, suprafețele de 906 mp (reclamantul), respectiv 862 mp (pârâții), în care se includ și cei 78,75 mp pentru fiecare reprezentând drum de acces spre locuințele lor. Așa fiind, concluzia instanțelor cu privire la titularul dreptului de proprietate este eronată iar acțiunea reclamantului trebuia să fie admisă.

În consecință, s-a solicitat casarea tuturor hotărârilor și admiterea acțiunii. Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în anulare ca nefondat. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor prin prisma criticilor formulate, curtea reține că cele trei instanțe au soluționat cauza în mod coret, astfel încât recursul în anulare nu este fondat. Elementul esențial în acest sens îl constituie împrejurarea, ce rezultă din probatoriile administrate, că suprafața totală de 157,50 mp reprezintă o servitute legală – cale de acces în comun pentru cele două familii, constituită inițial prin contractul de închiriere din 9 noiembrie 1992. Ordinul ulterior al Prefectului nu a schimbat – și nici nu putea să o facă în mod legal – această situație juridică, așa cum susține reclamantul.

De asemenea, din expertiza tehnică efectuată în cauză, coroborată cu depozițiile martorilor audiați la instanța de fond, rezultă că accesul părților la locuințe și anexe gospodărești se face pe drumul comun de 157,50 mp (faptic doar 136 mp), care este delimitat pe loturile de Nord, Sud și Vest de garduri, astfel că susținerile reclamantului, preluate și în recursul de anulare, în sensul că pârâții îi folosesc terenul de 78,75 mp sunt neîntemeiate. În fine, instanțele au stabilit în mod corect că, dată fiind destinația sa, calea de acces rămâne în folosința comună și perpetuă a părților pe toată durata existenței construcției. Așa fiind, cum hotărârile sunt legale și temeinice, recursul în anulare va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 330 3 alin. (1) raportat la art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziilor: nr. 2665/R din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, 1244 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Argeș, secția civilă precum și sentinței civile nr. 10.735 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.