ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 825/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 22

aprilie 2003, Tribunalul Suceava a dispus achitarea inculpatului M.O.V. trimis

în judecată pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin

aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

S-a motivat că nu inculpatul este

autorul omorului comis asupra victimei Ș.E.

Împotriva sentinței a declarat

recurs procurorul care a criticat hotărârea pentru greșita achitare și a cerut

restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru completarea

urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 366 din 8

decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul procurorului, a

desființat sentința penală nr. 116/2003 a Tribunalului Suceava și a restituit

cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru completarea urmăririi

penale.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care în principal a criticat-o pentru greșita aplicare a

dispozițiilor art. 333 C. proc. pen., referitoare la restituirea cauzei cerând

menținerea hotărârii de achitare, iar în subsidiar a cerut restituirea cauzei

la alt parchet decât cel de pe lângă Tribunalul Iași, motive de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 333 C. proc. pen., în

tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul

procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că

urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare întârziere.

În cauză instanța de apel în mod

corect a motivat că starea de fapt nu a fost pe deplin stabilită și că

urmărirea penală nu este completă soluția instanței de fond fiind netemeinică

sub acest aspect. De asemenea, a apreciat în mod just că în fața instanței nu

s-ar putea completa lipsurile de la urmărirea penală decât cu mare întârziere.

Prin urmare condițiile de la art.

333 C. proc. pen., fiind îndeplinite instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică restituind cauza la procuror cu arătarea motivelor de

restituire și indicarea împrejurărilor ce urmează a fi lămurite.

Cât privește parchetul la care s-a

dispus restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale acesta nu poate

fi decât cel de pe lângă Tribunalul Iași astfel cum a hotărât instanța.

Chiar dacă în cursul judecării

fondului, cauza a fost strămutată de la Tribunalul Iași la Tribunalul Suceava

nu se poate raționa că prin efectul strămutării competența completării

urmăririi penale s-ar fi modificat astfel că Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași care a efectuat potrivit competenței legale urmărirea penală ar fi devenit

necompetent să efectueze această completare.

Astfel, din examinarea dispozițiilor

art. 55 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că efectul strămutării nu poate fi

altul decât acela al transmiterii judecării de la o instanță la o altă instanță

egală în grad.

A proroga acest efect dincolo de

limitele arătate de lege ar fi nelegal.

Prin urmare completarea urmăririi

penale după aplicarea art. 333 C. proc. pen., nu poate fi făcută decât de

procurorul de la parchetul care potrivit dispozițiilor legale generale

referitoare la competența materială și teritorială este competent să efectueze

urmărirea penală. Or, în cauză această competență aparține procurorului din

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași ce urmează să completeze urmărirea penală

conform deciziei Curții de Apel Suceava.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.O. împotriva deciziei penale nr. 366 din 8 decembrie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 februarie 2004.