ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4420/2004

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 488 din 16

decembrie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpata G.P. la pedeapsa de

15 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămări cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a aplicat și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 5 ani.

S-a luat act că partea vătămată

G.V.V. nu s-a constituit parte civilă.

Fapta pentru care a fost trimisă în

judecată inculpata a constat în aceea că, în noaptea de 8 august 2003, în jurul

orelor 4,00, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, inculpata l-a lovit

de două-trei ori cu palma în zona capului pe soțul său G.V., care se afla tot

în stare de ebrietate, iar datorită loviturilor victima s-a lovit cu capul de

tăblia patului, decedând.

Din raportul medico-legal de

necropsie a rezultat că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute, instalată după o fractură de craniu cu hemoragie

cerebrală și cerebeloasă, hemoragie în trunchiul cerebral, consecutive unui

traumatism cranio-cerebral acut prin lovire cu și de corpuri contondente și cu

legătură directă cu decesul victimei din 9 august 2003.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata care prin apărător ales, a solicitat achitarea potrivit

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar restituirea cauzei la

procuror în vederea completării urmăririi penale.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 99 din 6 aprilie 2004, a admis apelul declarat de inculpata G.P. și

în conformitate cu dispozițiile art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea

cauzei la procuror pentru a se stabili împrejurările producerii leziunilor care

au determinat decesul victimei având în vedere concluziile raportului de

constatare medico-legală a Cabinetului medico-legal Onești și adresa nr. 4137

din 20 noiembrie 2002 a I.M.L. Iași, precum și contradicțiile existente între

depozițiile martorilor.

Prin recursul declarat, în termen,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a susținut nelegalitatea hotărârii

pronunțată în apel, prin aceia că, instanța a dispus neaudierea martorilor de

către procuror, deși a realizat această activitate, ea însăși, la data de 6

aprilie 2004, iar cauza decesului a fost clarificată de I.M.L., astfel încât,

nu se impunea restituirea la procuror nici pentru clarificarea acestui aspect.

Examinând această critică, în raport

de prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

C. proc. pen., se constată că hotărârea pronunțată de instanța

de apel nu este conformă legii, pentru considerentele de drept și de fapt care

urmează.

Restituirea cauzei la procuror în

condițiile art. 333 C. proc. pen., implică, respectarea cumulativă a două

cerințe: constatarea rezultată din probele administrate în urmărirea penală nu

este completă și că în cursul cercetării judecătorești completarea ei nu s-ar

putea face decât cu mare întârziere.

Ori, existența unor contradicții

între declarațiile martorilor audiați chiar și de instanța de apel, cât și a

unei eventuale contradicții între actele medico-legale efectuate în cauză așa

cum a reținut instanța de apel nu constituie un temei legal pentru restituirea

cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.

Pe de o parte, pentru că,

clarificarea contradicțiilor ivite între declarațiile martorilor putea fi

făcută în cursul cercetării judecătorești, chiar și în fața instanței de apel,

datorită caracterului devolutiv al apelului prin neascultarea martorilor (așa

cum de altfel a și procedat instanța de apel), prin efectuarea unor confruntări

și administrarea oricăror probe necesare aflării adevărului, instanța urmând să

rețină numai acele fapte și împrejurări care îi formează convingerea că

reprezintă adevărul.

Tot astfel, constatarea unor

eventuale contradicții între actele medico-legale nu puteau constitui temei al

restituirii la procuror, atâta timp cât, instanța avea timpul și posibilitatea

să administreze orice probă necesară elucidării oricărei contradicții.

Din totalitatea acestor considerente

este evident că, măsura restituirii cauzei la procuror dispusă de instanța de

apel, nu era condiționată în cauză nici de imposibilitatea efectuării

probatoriului în fața sa și nici de lipsa promptitudinii necesare în

soluționarea cauzei, potrivit cerinței înscrise în art. 1 C. proc. pen.

Procedând la restituirea cauzei

procurorului pentru elucidarea contradicțiilor constatate, pe de o parte, între

declarațiile martorilor, iar pe de altă parte, între actele medico-legale,

instanța de apel a încălcat prevederile art. 333 C. proc. pen., deoarece s-a

desesizat fără temei legal, urmare a neîndeplinirii obligației de a verifica

existența faptelor deduse judecății prin administrarea probelor necesare, cât

și a aprecierii conținutului acestora.

Așa fiind, hotărârea recurată este

nelegală și potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

recursul declarat de parchet se va admite, se va casa hotărârea atacată și

cauza va fi trimisă aceleiași instanțe, Curtea de Apel Bacău, pentru judecarea

apelului declarat de inculpată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 99 din

6 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpata G.P.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza pentru judecarea apelului la Curtea de Apel

Bacău.

Onorariul în sumă de 400.00 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2004.