ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3390/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3390/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 234 din 17
aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, județul Bacău, a fost
admisă acțiunea formulată de reclamanta, M.E., împotriva pârâtului, M.G., și,
în consecință, a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată de părți la data
de 6 ianuarie 1991, din vina pârâtului.
Totodată, minorul, M.V.I., născut la
data de 7 ianuarie 1992, a fost încredințat spre creștere și educare
reclamantei, iar pârâtul a fost obligat să plătească lunar suma de 600.000 lei
cu titlu de pensie de întreținere, cu începere de la 10 martie 2003, și până la
majoratul copilului.
S-a mai dispus ca reclamanta să reia
numele de P., purtat anterior căsătoriei.
Referitor la contribuția de
întreținere de 600.00 lei lunar, instanța de fond a avut în vedere nevoile de
creștere și educare ale minorului, precum și faptul că pârâtul nu este încadrat
în muncă dar nici nu a făcut dovada că ar fi în incapacitate de a munci.
Împotriva acestei hotărâri, a
declarat apel pârâtul, criticând-o numai sub aspectul greșitei stabiliri a
pensiei de întreținere pentru fiul său, fără a se avea în vedere că nu este
încadrat în muncă și mai are în îngrijirea sa încă o persoană (bunicul în
vârstă de 80 de ani).
Tribunalul Bacău, secția civilă,
prin decizia nr. 770/A din 3 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul
pârâtului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada că mai are în întreținere
încă o persoană și că ar fi în incapacitate de a munci.
Nemulțumit de această hotărâre,
pârâtul, M.G., a declarat recurs, cerere ce a fost admisă, în principiu, conform
art. 308 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.
În motivarea recursului, pârâtul
arată că, în mod nelegal, instanța de apel nu a ținut seama de faptul că nu
este încadrat în muncă, nu deține în proprietate terenuri agricole și că mai
are în întreținere pe bunicul său în vârstă de 80 de ani, care nu are venituri
și este bolnav.
Depune la dosar adeverința nr. 2141
din 9 octombrie 2003, emisă de Primăria comunei Alexandru Vlahuță.
La dezbaterea în fond a recursului,
pârâtul a oferit drept pensie de întreținere pentru fiul său suma de 300.000 lei
lunar.
Recursul declarat este nefondat.
Cu adeverința nr. 2141/2003,
eliberată de Primăria comunei Alexandru Vlahuță, recurentul face dovada doar că
nu figurează înscris cu teren agricol și nu execută lucrări autorizate pe raza
comunei.
Ca atare, în mod judicios, instanța
de apel a reținut că pârâtul nu a dovedit că mai are în întreținerea sa încă o
persoană și că nu are capacitatea de a munci.
Așa fiind, corect a fost stabilită
pensia de întreținere în favoarea minorului, având în vedere nevoile de
creștere și educare ale copilului în vârstă de 12 ani, raportate la venitul
minim pe economia națională dacă recurentul s-ar încadra în muncă.
Față de cele ce preced, și în baza art.
312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
pârâtul, M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâtul, M.G., împotriva deciziei nr. 776 A din 3
septembrie 2003, a Tribunalului Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 6 mai 2004.